Povestea uitată a fostului Hotel Kiriazi: O bijuterie arhitecturală în căutarea unui nou destin
În inima vibrantă a Centrului Vechi din București, o clădire cu 144 de ani de istorie își caută un nou proprietar. Fostul Hotel Kiriazi, un monument istoric construit în 1882, stă acum la răscrucea destinului, scos la vânzare pentru suma de 3 milioane de euro. Aceasta nu este doar o tranzacție imobiliară, ci o oportunitate rară de a prelua o filă autentică din povestea fascinantă a capitalei României.
Într-o dimineață rece, lumina soarelui se strecoară timid printre zidurile crăpate ale clădirii, iar atmosfera din jurul său este încărcată de un sentiment de melancolie. Tencuiala cade în fâșii, feroneria feroneriilor zăbovește în umbră, iar feroneria feroneriilor, fără geamuri, privește în gol, reflectând un trecut glorios, dar uitat. Curtea interioară, cândva plină de voci și râsete, a devenit un spațiu al tăcerii, mărturie a timpului care a trecut.
3 milioane de euro pentru o clădire monument istoric
Situată la colțul străzilor Blănari și Băcani, lângă celebrul Hanul cu Tei, clădirea se află într-o stare de degradare avansată, dar își păstrează, totuși, un farmec aparte. Prețul de 3 milioane de euro cere nu doar o investiție financiară, ci și o viziune: aceea de a reda viață unui monument care a fost martor la istoria tumultoasă a Bucureștiului.
Construită în anul 1882, clădirea simbolizează un București liniștit, de altădată, liber de agitația modernă. Terenul pe care se află hotelul se întinde pe o suprafață de peste 1.000 de metri pătrați, păstrând amprentele unei istorii ce datează încă din secolul al XVIII-lea, când zona era un nod comercial important.
144 de ani de istorie în centrul Bucureștiului
Originile clădirii se leagă de Hanul lui Zamfir, un important centru de comerț, care a fost ulterior preluat de Mănăstirea Sărindar. După secularizarea averilor mănăstirești din 1863, soarta multor imobile din zonă s-a schimbat radical. La sfârșitul secolului al XIX-lea, doctorul G. Kiriazi a început să achiziționeze fostele proprietăți ale hanului, reconfigurând latura estică a complexului și ridicând hotelul între 1882 și 1884.
„La parter și subsol funcționau prăvălii și spații comerciale”
Hotelul Kiriazi a fost construit într-un stil arhitectural specific sfârșitului de secol XIX, impresionând prin proporțiile sale armonioase și prin detalii elegante. La parter și în subsol, prăvăliile și spațiile comerciale contribuiau la atmosfera vibrantă a Lipscanilor, în timp ce etajele erau dedicate camerelor de hotel, oferind locuințe temporare călătorilor. Organizarea imobilului în jurul unei curți interioare oferea un refugiu de la tumultul străzii, un loc unde trăsurile intrau pentru a-și lăsa pasagerii peste noapte.
Birtul Ștefănescu, locul pe care-l frecventa Mihai Eminescu
În acea vreme, Hotelul Kiriazi a devenit un reper al Bucureștiului cosmopolit, iar în incinta sa funcționa Birtul Ștefănescu, un loc boem frecventat chiar și de Mihai Eminescu. De asemenea, hotelul a fost sediul ziarului „Voința Națională”, un important jucător în peisajul mediatic al vremii, unde se desfășurau dezbateri politice și literare.
Structura este fragilă, finisajele sunt grav afectate
Din păcate, povestea de succes a hotelului s-a încheiat în 1950, odată cu naționalizarea, când imobilul și-a pierdut identitatea, devenind un simplu bloc de locuințe. Camerele au fost recompartimentate și adaptate pentru noii locatari, iar intervențiile brutale au dus la pierderea detaliilor fine ale construcției. Astăzi, clădirea este clasificată ca monument istoric, grupa B, dar acest statut nu a fost suficient pentru a-i asigura salvarea.
Structura este fragilă, iar finisajele sunt grav afectate, necesitatea unei intervenții ample și costisitoare pentru restaurare fiind evidentă. Cu toate acestea, autenticitatea și poziția excepțională a clădirii continuă să ofere un potențial rar, după cum subliniază specialiștii din domeniu.
Presa vremii: „Grajd pentru 8-10 cai, șopron pentru 4-5 trăsuri”
Într-o piață imobiliară din ce în ce mai densă și comercială, fostul Hotel Kiriazi stă ca o bijuterie arhitecturală în ruină, așteptând să își regăsească strălucirea de altădată. Ziarul „Romanul” din 3 februarie 1884 descria hotelul într-un mod incitant: „59 camere, admirabil iluminate și aerate, 2 prăvălii, una mare și alta mică, la parter, 2 pivnițe mari, grajd pentru 8-10 cai, șopron pentru 4-5 trăsuri, curtea pavată cu bazalt, fântână cu pompă, telefon și telegraf la fiecare cameră, gaz aeriform, mobilate peste tot cu mobile noi, elegante și solide, din cele mai renumite fabrici”.
Încercarea de sinucidere de la hotelul Kiriazi
Poveștile legate de hotelul Kiriazi nu sunt toate de natură pozitivă. În ziarul „Dimineața” din 26 noiembrie 1931, apare relatarea unei încercări de sinucidere, când o tânără de 19 ani, Teodora Iosif, s-a aruncat pe fereastră. Aceasta a fost transportată de urgență la Spitalul Colțea, având răni grave, după ce a căzut dintr-o înălțime considerabilă.
A vrut să se sinucidă după ce a fost batjocorită și părăsită
În 1940, o altă tragedie a zguduit clădirea. Ziarul „Tempo!” relata despre Didi Bungheș, o tânără găsită aproape moartă în camera 23, după ce a ingerat o cantitate mare de tinctură de iod. Pe măsuța ei de noapte, se afla un bilet emoționant: „Iertați-mă că vă produc atâta durere, dar nu mai puteam suporta calvarul vieții mele amare, provocat de un nemernic în care m-am încrezut”. Aceasta poveste tristă a adus în prim-plan suferințele ascunse ale tinerelor femei din acea epocă.
După toate aceste întâmplări și sute de ani trecuți peste o clădire istorică, întrebarea rămâne: va găsi cineva curajul și resursele să-i redea strălucirea? Fostul Hotel Kiriazi așteaptă răspunsul. Poate, într-o zi, va deveni din nou o parte vie din povestea Bucureștiului.
