Helmut Duckadam: Eroul de la Sevilla, o viață marcată de suferință și umilințe financiare

Helmut Duckadam a murit luni, 2 decembrie, la vârsta de 65 de ani, în Spitalul Militar Central, din cauza problemelor cardiace. „Eroul de la Sevilla” lua 20 de pastile pe zi și spunea că pensia de la stat nu-i acoperea nici 50 la sută din costurile medicamentelor.

După dispariția legendarului portar, cunoscut ca „Eroul de la Sevilla”, detalii tulburătoare despre viața sa de zi cu zi au ieșit la iveală. Duckadam, care a scris istorie prin apărarea a patru penalty-uri consecutive în finala Cupei Campionilor Europeni din 1986, se confrunta cu mari dificultăți financiare legate de sănătatea sa.

Deși avea mai multe surse de venit, inclusiv o rentă viageră de 6.240 de lei pentru câștigarea trofeului european și o indemnizație de 2.000 de lei pentru titlul de „Luptător pentru victoria Revoluției din 1989”, pensia primită de la stat, prin Ministerul de Interne, era de doar 1.800 de lei.

De 34 de ani, Helmuth Duckadam lua 20 de pastile pe zi

În ciuda acestor venituri cumulate, Helmuth Duckadam cheltuia o sumă considerabilă pe medicamente, necesare pentru a-și trata multiplele probleme de sănătate. Fostul portar a dezvăluit că de peste 30 de ani lua zilnic aproximativ 20 de pastile, iar costurile anuale pentru tratamentele sale ajungeau la 8.000 de euro.

„La mână am avut vreo 5 operații. Apoi mi-am pus și o proteză la genunchi… am destule operații! Când trec prin aeroport, țiuie toate aparatele alea. De 34 de ani, iau zilnic în jur de 18-20 de pastile,” a mărturisit Helmut Duckadam în trecut.

„Nea Mitică, nu-mi ajung banii din pensie nici să-mi iau măcar 50 la sută din medicamente”

Mitică Dragomir a confirmat dificultățile financiare ale lui Helmut Duckadam, subliniind că pensia sa de la stat nu acoperea nici pe departe nevoile medicale. Fostul portar și-a folosit mare parte din venituri pentru a-și întreține sănătatea.

„În cadrul unui eveniment unde s-au dat niște premii, Duckadam a stat la masă cu mine. L-am întrebat dacă din pensia pe care o are îi ajung banii de medicamente. El a fost operat și așa. Mi-a zis: «Nea Mitică, nu-mi ajung banii din pensie nici să-mi iau măcar 50 la sută din medicamente». Mie mi-au dat lacrimile,” a spus Dragomir, potrivit Fanatik.

Cine a fost Helmut Duckadam

Helmut Duckadam s-a născut în localitatea Semlac, judeţul Arad, pe 1 aprilie 1959. A început să joace fotbal în 1975, la Gloria din Arad. Până în 1983, când s-a transferat la Steaua, a mai evoluat la UTA (1977 şi 1978-1983) şi Constructorul Arad (1977-1978), notează Agerpres.

Primul său meci remarcabil a fost Steaua-AS Roma din Cupa Cupelor, în toamna anului 1984. La scorul de 0-0, în minutul 87, a reușit să apere un penalty.

Vârful carierei sportive a fost atins în sezonul 1985-1986 al Cupei Campionilor Europeni. De-a lungul competiției, dar mai ales în finala memorabilă de la Sevilla dintre Steaua și FC Barcelona (0-0, 2-0 după lovituri de departajare), prestația sa a fost excepțională. A apărat patru penalty-uri consecutive executate de jucătorii spanioli Alesanco, Pedraza, „Pichi” Alonso și Marcos.

Finala din 1986, jucată în regimul comunist al lui Nicolae Ceaușescu, a generat un val spontan de bucurie în întreaga țară. Oamenii au ieșit pe străzi, nechemați, să sărbătorească triumful Stelei, transformând noaptea de 7 spre 8 mai 1986 într-o adevărată sărbătoare națională.

Un anevrism axilar a pus însă capăt neaşteptat carierei sale, imediat după finala din 1986, Duckadam având doar 27 de ani când s-a pensionat.

• Debut în Divizia A: 17 septembrie 1978, CS Târgoviște – UTA 2-0
• Meciuri în campionat: 133
• Ultima partidă de campionat: 14 iunie 1986, Steaua – SC Bacău 2-1
• Performanțe cu Steaua: O Cupă a Campionilor Europeni (’86), două titluri de campion (’85, ’86) și o Cupă a României (’85)
• Selecții în naționala de seniori: două, ambele amicale, în 1982

Atracția publicului și recunoașterea internațională pe care le-a câștigat Duckadam în cariera sa nu au fost suficiente pentru a-i asigura o viață la standardele pe care le-ar fi meritat, lăsându-l să se confrunte cu numeroase dificultăți financiare și medicale.

Reflecția asupra vieții și carierei eroului nostru național ne amintește de nevoia urgentă de a proteja sportivii care au adus glorie țării. Este imperativ ca autoritățile să intervină și să revizuiască sistemul de sprijin pentru sportivii care, în numele naționalismului, au fost puși să îndure atât de multe sacrificii.