Scandal la IHF: Hassan Moustafa, în frunte cu o mână de fier, într-o lume de neînțeles!
Întreaga poveste a alegerilor de la Adunarea Federației Internaționale de Handbal, unde Hassan Moustafa, un egiptean venerabil, a fost reales președinte, într-o atmosferă ce părea să spună multe, dar cu detalii ce scăpau, a avut loc la Cairo, și toată lumea știe deja că bătrânul de 81 de ani își păstrează mandatul, primind un procentaj care a lăsat gurile deschise, 73,3% din voturile necesare, adică 129 din cele 176 de federații din întreaga lume, un rezultat remarcabil, dar oare nu e timpul pentru un nou suflu?
De zeci de ani, această circumscripție, cu tot cu comitetul ei executiv, include figuri precum Narcisa Lecușanu, care a fost reconfirmată, dar întrebarea rămâne: cum pot acești giganți sportivi să colaboreze, iar ceilalți candidați, ca Franc Bobinac și Gerd Butzeck, au strâns voturi atât de puține, că par a fi doar o notă de subsol într-o poveste ce ține de istorie și putere?
România, așa cum susține Federația Română de Handbal, pare să triumfe printr-o reușită istorică, patru funcții de conducere par să deschidă porțile unei noi ere, dar cine știe ce se ascunde în spatele acestor fețe politicoase din comisiile de decizie ale IHF, în timp ce Constantin Din întreagă ronda declară despre consolidarea poziției României pe harta handbalului mondial, ca și cum asta ar schimba cu adevărat soarta jocului?
- Narcisa Lecușanu a fost reconfirmată ca Membru în Comitetul Executiv al IHF, care ar putea însemna totul, dar oare ce va face cu acestă putere?
- Andrei Nicolae Luca își ia în primire rolul în Comisia de Arbitraj, dar nimeni nu știe exact ce provocări îi așteaptă, în acest labirint de deciziile administrative.
- De asemenea, Sorin Dinu se află acum pe un tron de Vicepreședinte al Curții de Handbal a EHF, penru a asigura justiția sportivă, ca și cum ar considera că toate problemele sunt rezolvate în micul univers al handbalului european.
- În fine, Cristina Vărzaru, care va fi parte din Comisia Metodică a EHF, ce-i drept, dar rămâne întrebarea: aceste funcții vor avea cu adevărat un impact sau vom continua să ne învârtim în cercuri?
Deci, este clar că Hassan Moustafa conduce cu o mână de fier, economică dar pentru cine? Oare acest sistem politic de alegere va suferi schimbări, sau ne vom învârti în acest blocaj etern, între politică și sport? Dar nimeni nu poate contesta puterea acestor figuri, măcar o spun tinerii din handbal, cum afirmă cu tărie așa-numitul Constantin Din, care vorbește despre respect și stabilitate, dar în lumina unor scandaluri, poate că este doar o iluzie?
Cuvintele învăluite în promisiuni dar lăsând multe multe întrebări în aer, fac totul să pară un joc pe umare, iar cititorul rămâne cu ideea că sportul și puterea sunt strâns legate, dar cine va fi următorul să spargă această barieră?
