“`html
Confuzie și Tensiuni: Hamas Refuză Să Renunțe La „Rezistența Armată”!
Un nou anunț din partea mișcării islamiste palestiniene Hamas, care, cu un aer de nebunie, susține că ar ceda „rezistența armată” doar în condițiile unei stupefiante „stat palestinian independent și pe deplin suveran, cu capitala la Ierusalim”, zdruindu-le speranțele celor care așteptau o liniște în zonă. Evident că mesajul lor e mai complicat decât o ecuație la care nimeni nu are soluție.
Deci, observăm că, deși Hamas are puterea în Gaza din 2007, în comunicatul lor plin de jumătăți de adevăr și întrebări fără răspuns, totul se adună în jurul ideii că nu poate renunța la dreptul de a lupta, nu-i așa? E greu să îți imaginați cum o nouă rundă de negocieri a rămas blocată, la Doha, Qatar, cu amândouă părțile aruncând vina ca un mingea de tenis, fără să se ajungă la vreo concluzie.
Cu Israelul insistând că dezarmarea Hamas e o condiție sine qua non, de parcă cineva și-ar putea imagina ce ar fi dacă s-ar întâmpla, iar Hamas, care de fapt dă dovadă de o încăpățânare de neuitat, refuză cu desăvârșire să cedeze acea carte. Așa că Qatarul și Egiptul, mari mediatori de altădată, au sprijinit o declarație din partea Franței și Arabiei Saudite, cu măsuri clare, dar care, sincer să fim, par a fi doar vorbe în vânt.
Documentul, sau mai degrabă un vis frumos, propune încetarea războiului între Israel și Hamas, urmat de o comisie de tranziție care, teoretic, ar trebui să opera în enclava palestiniană, dar pe cine mințim? Totul se întâmplă sub ochii Autorității Palestiniene, care are și ea dilemlele ei.
Și, surpriză, luna trecută premierul israelian Benjamin Netanyahu a izbucnit cu vehemență și a spus că un stat palestinian e pur și simplu o capcană mortală pentru Israel. Criticile lui s-au îndreptat către Marea Britanie, Canada și multe alte țări care îndrăznesc să considere această recunoaștere ca pe o opțiune viabilă. Ce va urma? Să rămână fără răspuns?
Pentru a adăuga un strop de sare pe rana deschisă, surse din Haaretz spun că Netanyahu, în spatele ușilor închise, se gândește la o anexare treptată a Fâșiei Gaza. Așadar, cum să uităm această poveste cu un final fericit când lucrurile par să fi scăpat complet de sub control?
“`
