“`html
Hamas și „Propunerea” Americană: Negocieri în Vânt
Într-un discurs ciudat și plin de subînțelesuri, Khalil al-Hayya, șeful grupării Hamas din Gaza, a declarat joia trecută că, de fapt, gruparea nu a fost chiar atât de împotrivă la ultima propunere venită din partea Americii, însă, se pare că sunt câteva puncte care trebuie schimbate, altfel războiul ăsta dintre ei și Israel nu se va termina niciodată, și noi știm asta, nu? Adică, a fost un fel de „da, dar nu”, cum ar veni, pentru că, deși discută cu țările care încearcă să facă ceva, ei nu sunt mulțumiți de modul în care se desfășoară lucrurile.
Gruparea pare să fie în stare să participe la o nouă rundă de discuții, ce-i drept, dar cine mai știe ce se discută și ce nu, mai ales că trimisul special al președintelui Trump, Steve Witkoff, a fost menționat ca fiind cel care aduce propunerea, dar, haideți să fim serioși, cine mai ia în serios America în toată treaba asta? Hayya a insistat că „nu am respins” ceea ce a venit din partea lui Witkoff, dar vrea și voință, cum ar veni, un fel de îmbunătățiri și observații pentru ca războiul să înceteze, adică el vorbește de parcă ar fi un avocat al păcii, iar noi toți știm că pacea e greu de atins în circumstanțile acestea.
Și ce a mai spus el? Păi, la un moment dat, ne-a reamintit că vor încetarea războiului și retragerea trupelor israeliene, dar, ai ghicit, Israelul a dat din umeri, adică nu le pasă! Premierul israelian, Benjamin Netanyahu, într-o declarație ce a lăsat multe întrebări fără răspuns pe 31 mai, a afirmat, adică cu gura plină de vorbe, că guvernul lui a spus că poate accepta propunerea lui Witkoff, dar că Hamas, pe de altă parte, continuă să spună „nu” și „nu” asta și „nu” ailaltă, ca și cum ar fi un refren dintr-o melodie veche.
Propunerea însăși, pe care nimeni poate nu o înțelege pe deplin, vorbește despre un armistițiu de 60 de zile și un schimb de ostatici, cu 28 din cei 56 fiind „în fața lumii”, cum ar veni, pentru 1.200 de prizonieri palestinieni, dar cine știe câți vor fi rămași când totul se termină, și mai este și ajutorul umanitar care ar intra în Gaza – ca și cum aceștia ar fi state într-un joc de șah, dar fără niciun câștigător. Așadar, Hamas promite că va elibera prizonierii rămași doar în schimbul unui sfârșit al războiului, pe când Netanyahu își impune voința ca un dictator, spunând că pacea nu va exista până când Hamas nu va fi complet dezarmată.
Deci, vă dați seama, suntem într-un cerc vicios în care nimeni nu se pune de acord și fiecare vrea să-și impună condițiile, iar noi ne întrebăm, oare când va lua sfârșit tot acest joc de-a v-ați ascunselea? Totusi, cine știe dacă acest articol, care vine de la Mediafax, nu există decât ca o mică parte din teatrul absurd în care toate persoanele implicate joacă un rol care îi depășește, și pe noi, cititorii, ne lasă cu întrebări în aer.
“`
