Abdallah va sfida istoria, dar cu respect! Povestea unui atacant care vrea să marcheze!
Într-un peisaj fotbalistic unde emoțiile sunt la cote maxime, Hakim Abdallah, tânărul atacant malgaș de 27 de ani ce poartă cu mândrie tricoul echipei UTA, se pregătește pentru un meci de maximă intensitate, vineri seara, ora 21:30, împotriva fostei sale echipe, Dinamo, pe „Arena Națională”, un loc plin de amintiri și controverse. Abdallah, integralist în primele sale partide, caută cu ardoare să-și treacă în cont primul gol, chiar dacă nu i s-a născut încă din pix sub formă de statistică.
„Un lucru mai puțin obișnuit, așa am ajuns să pot juca imediat la UTA”, afirmă el, similar unei exclamații de jocuri de rol, după ce a reușit un “assist” în victoria recentă asupra lui Hermannstadt. Este timpul să arate fosta echipă că s-a despărțit în termeni amiabili, dar toate acestea vin cu un air de antrenament neconvențional și început de sezon. Vineri, zice el, speră să se întoarcă în forță, iar condițiile primite de la Dinamo au fost mai mult decât potrivite, chiar despre club, el păstrând un ton enigmatic, fără a dezvălui prea multe detalii.
„Nu simt presiune, în afara stadionului este presiune!”, declară tânărul, împrumutând ideea din arsenalul retoric al lui Gennaro Gattuso, un personaj ceva mai venerat în fotbalul profesional, asta pentru a da un pic de dramatism discursului. Contextul devine astfel o melodie despre respect și pasiune, nu stres; jucătorul nu se ferește să sublinieze că el este la UTA să marcheze, lucru ce îl face mai important decât statisticile vechi. Dar oare fanii vor reacționa la fel?
O dilemă se naște, nu știe exact cum va fi întâmpinat de fanii dinamoviști, rămânând o întrebare deschisă în aer, în ciuda celor 9 goluri și 6 pase decisive adunate în palmaresul precedent. Deși nostalgic, el recunoaște că este o parte a jocului, dar se agată de respect mai mult ca o ancoră decât ca un scut. „Decizia lor dacă vor să mă fluiere, dar din partea mea va fi respect”, subliniază el, lăsând loc pentru interpretări și speculații, prețioase în fotbalul românesc.
Poate că este prea devreme să discutăm de viitor, dar Abdallah știe că la UTA, posturile sunt înmuiate, iar el este acum un titular important, fără concurență directă la vârf, ceea ce îi întărește poziția. „Am câștigat trei meciuri, este bine pentru început”, repetă ca un mantra, dar enumerate ca la o adunare, claritatea devine obscură, iar fiecare frază devine o sugestie de humus fără gust. „Trebuie să rămânem umili”, iar umilința are o nuanță aparte în fotbal.
Privind spre viitor, între timp, Mihalcea, antrenorul echipei, crede în talentul tânărului, descriindu-l ca pe un jucător important, adică un soi de plăcere pentru toți antrenorii care își doresc o mașinărie perfectă, dar presiunea cifrelor devine parte din jocul mental. „Dacă s-ar comporta la fel ca până acum, e foarte bine.”, adaugă Mihalcea. Aici ajungem să vedem cum fiecare componentă a echipei își joacă rolul, învârtind roata fotbalului românesc adesea imprevizibil.
Astfel, Hakim Abdallah se află în mijlocul unei furtuni de emoții, respect și dorințe de a câștiga, iar meciul împotriva lui Dinamo promite a fi o adevărată dramă, însoțită de momente de intensitate și nostalgia unei cariere încă în formare, lăsând fanii în expectativă și promițând un spectacol de neuitat.
