“`html
Scenariul de Coșmar al Lucrărilor Publice: Un Oglindă Distorsionată a Realității Financiare
Într-o revelație șocantă, Ilie Bolojan ne anunță că ne confruntăm cu haosul financiar, în cadrul programului Anghel Saligny, despre care se spune că ar fi avut mii de contracte în fiecare colț al țării, cu sume imense, aproximativ 52 de miliarde de lei, care s-au dispersat ca apa în deșert, dar, din păcate, doar jumătate din acești bani au atins autoritățile locale, ceea ce înseamnă că multe lucruri importante rămân neterminate, constructii rămase în aer, pentru că, cum s-ar zice, mai avem de așteptat, și așteptarea va fi lungă, foarte lungă.
Bolojan ne oferă o imagine sumbră sugerând că în fiecare localitate se fac lucruri vizibile, dar, surpriză, aceste lucruri sunt pe diluție, cum s-ar spune, fără să fi calculat dacă există un plan, un buget, o sursă de venit pentru a acoperi cheltuielile, care, din câte se pare, costurile constructorilor s-ar putea să ne ia prin surprindere, dar acesta ar fi și un alt subiect, poate, mai puțin relevant acum în această discuție, dar cu siguranță relevant pe termen lung.
În plus, a subliniat faptul că anul acesta au decis să nu mai semneze contracte noi, iar astea sunt vești proaste pentru toți cei care se gândeau să își finalizeze proiectele, din păcate totul va fi eșalonat pe o perioadă de 3 ani, așadar, clar, orice așteptare va aduce o mare de întrebări, în special deoarece guvernul nu poate aloca mai mulți bani, zice el, pentru lucrările acestea care par să fi fost doar o iluzie plăcută la început, dar acum sunt cumva în ceață.
Planul ar fi unul multianual, dar care frizează realitatea financiară, deci autoritățile locale vor ști cam câți bani vin, dar dacă nu au cum să își dimensioneze lucrarea, va fi o mare problemă, orice întârzieră ar putea să devină un coșmar, mai ales că unii primari aleargă după credite, iar garanțiile sunt cumva vagi și ambiguous. Pare că promisiunile de bugete duble se transformă rapid în promisiuni neonorate, iar la jumătatea anului suntem lăsați fără prea multe soluții palpabile, deci, marea întrebare rămâne: unde ne ducem de aici?
“`
