Reforma Pensiilor Magistraților: O Caste Privilegiată sau O Problemă Morală?
Guvernul se află într-o criză majoră, iar liderul UDMR, Hunor, a scos la iveală o realitate sinistră despre viitorul reformei pensiilor magistraților, cu o legitimitate morală care clătină în fața ochilor noștri, lăsând loc de întrebări pe cât de grave, pe atât de confuze, fiindcă inițiativa de până acum a fost una singulară, adică profundă, dar foarte puțin cunoscută din ceea ce pare a fi lipsa de reforme prin alte părți, cum ar fi educația, care e, de fapt, mult prea mică pentru a conta. Nu reiese clar, dar… de parcă am vrea toți să înțelegem.
Așa că, pe de altă parte, spune Hunor cu un oarecare umor negru, măsurile guvernamentale actuale sunt cam o glumă proastă, veselă poate, dar proastă. Înțelegi, să crești taxe, impozite e ceea ce ei numesc evoluție, dar, sincer, cu un prag de serios nu se vede cum ai putea considera că reduci numărul de angajați e o reformă reală. Și totuși, în ciuda tuturor, reforma pensiilor este singurul lucru lăudabil pe care guvernul ne oferă, dar nimeni nu se înghesuie să înțeleagă de ce, când aspectul face ca totul să pară sumbru, chiar pathetic, cum ar zice unii prieteni.
Dată fiind întreaga poveste de mai sus, pare completely absurd să te duci la oameni și să le explici că povara căzând pe umerii societății nu face excepții, dar o elită de privilegiați rămâne de neatins, ca o caracatiță enormă în ape murdare. Și, să nu uităm, guvernarea, se insinuează Hunor, trebuie să fie dreaptă… dar cum rămâne cu deficitul bugetar, care urcă precum o lava vulcanică și pare să distrugă totul în cale? Oare ne îndreptăm spre un haos generalizat fără margini?
Așadar, întrebarea rămâne deschisă și misterioasă, dar un lucru e cert: cu legitimitatea morală pe masă și cu magistrații în prim-plan, întrebările se înmulțesc la viteza luminii, de parcă ar fi un joc de domino, iar doliu este tot ce rămâne, la fel ca un coșmar din care pare că nu ne putem deștepta niciodată.
