“`html
Ministrul Taie Indemnizațiile: O Decizie Bombă Sau Un Jucător De Poker?
Se pare că a unui ministru antreprenor venit din tărășenie, Cseke Attila dă cu banu-n cuvinte mari, precum economia de 22 milioane de lei pe an, da’ fără să știm exact cum va arăta asta la fața locului, pentru că, cred că, 2025 e un termen ce pare mai degrabă o glumă pusă într-o ședință cu portofele goale și fără planuri clare, iar cu ATOP-ul acesta nedumerit la mijloc, chestia devine, cum să zic, o așa-zisă problemă de contabilitate, dar ce mai contează?
Pe de altă parte, desființarea indemnizațiilor, așa cum ne zice guvernul și cotele lor, începând cu 1 august 2025, pare să fie o măsură dintr-un hățiș birocratic de unde nimeni nu știe când și cum ieși, deci e o primă măsură, dar e și ultima dintr-un set de măsuri, dar e prima, așa că dacă mă întrebi, eu cred că odată ce tai din buget, și cu ședințele nesfârșite, unde, încă o dată, corectăm totul fără să rezolvăm nimic, e ca și cum ai încerca să reduci mâncarea în farfurie când de fapt ai uitat să pornești cuptorul.
Cu tot cu detalii despre ce a fost ATOP, acești 15-20 de oameni care se îngrijesc de ordine publică sau așa zicem noi, oricum nu este nimic de folos în sine, dar sumele care se citeau erau șocante, salturile de la 400 la câteva mii de lei pentru o indemnizație, fără criterii clare, adică, e ca și cum am răscoli cireșele dintr-un bazar, fără să știm care-i mai coaptă, și se pare că de aici a început circul, dar Ilie Bolojan, prim-ministrul, vine și face o observație simplistă, dar vizionată, că, nah, desființarea s-ar putea să nu schimbe mare lucru, dar totuși, asta nu ajută la reducerea treptată și obositoare a rolurilor that are așezate în funcții oneroase, iar cu bugetul ăsta tăiat la jumătate, din nou ajungem la problema sărăciei, care e o ligă proprie.
Cercetarea despre acest ATOP, mai ales când apare Bolojan, sună ca o melodie veche, dar nimeni nu ascultă, că se fac încercări de reducere a indemnizațiilor, dar evident, guvernul lovește fără milă și fără regret, iar sindromul angajatului sărman continuă să meargă pe calea sa, Alternativa fiind să le dăm execuția direct pe masă, dar hei, în țara asta, orice somn de sinecură pare o plăcere, așa că rămâne întrebarea dacă vor despica firul în patru până la capăt sau doar se va înhăita bine cu altele câteva sinecuri care s-au dus pe apa sâmbetei?
Deci, până acum, în scurta dar înfiorătoare istorie a reformelor Bolojan, am văzut tăieri la tot și toate, la Eximbank, bunăoară, și ne rămâne să ne întrebăm, oare când vom ajunge să tăiem și din propriile noastre priorități sau doar ne prefacem că umplem pușculița, fără să vedem că e un pârleaz și că promisiunile nu se mai leagă? Atunci când focul reformelor s-a aprins, ai zice că o să ne facă ordine, dar continuăm să ne batem gura, eliberând doar fum, fără flacără.
“`
