Guvernul Patinaj Pe Tigăi Fiscale: Cresc Impozitele pentru Săraci, Scad pentru Miliardari?
Se pare că, ascunse într-un amalgam de cuvinte formale, măsurile fiscale programate pentru 2026 sunt o nebunie totală, cu promisiuni de taxe mai mici pentru unii și măriri pentru cei vulnerabili. Politicienii ne atacă cu jargon și vorbe goale, în timp ce Alexandru Nazare declară fericit că vrea să creeze un „cadru fiscal mai stabil” de parcă ar îngropa o bombă cu ceas sub un morman de vorbe frumoase.
În plus, comunicatul Ministerului Finanțelor, lansat cu mare tam-tam în presa anticamerelor oficiale, nu face altceva decât să amestece promisiunile de salvare economică cu rahatul birocrației care ne sufocă. Reducem, se zice, subvențiile pentru partidele politice – o acțiune admirabilă, dar oare nu e prea puțin, prea târziu? De asemenea, părea a exista o vastă tăcere în jurul amânării cheltuielilor în domeniul sănătății și asistenței sociale, totul fără a suflă o vorbă despre cine va suferi.
Un alt punct atins, să zicem, pe „lista minune” ar fi sprijinul pentru angajații cu salarii mici, dar, pe de altă parte, s-ar putea să-i facă mămăligă… Rămâne de văzut dacă cele 300 de lei pe care sărăcia așteaptă cu sufletul la gură sunt suficiente pentru a economia un trai decent. Și uite-așa, se prelungește halucinația ajutoarelor pe energie până în 2026, dar fără a se clasa soluții durabile.
Își mai amintesc oamenii, oare, că banii publici nu sunt mereu folosiți cu cap? Uite-așa, Guvernul trăiește într-o iluzie continuă despre mărirea eficienței fondurilor, în timp ce scandalurile despre utilizarea necorespunzătoare a banilor publici răsar ca ciupercile după ploaie.
În fine, planul include și niște reguli stricte pentru combaterea evaziunii fiscale – ceea ce ar părea o idee genială, dacă nu s-ar simți un miros mai degrabă de „măsuri de fațadă” decât de realitate. În spatele veștilor bune, ascundem promisiuni care riscă să devină basme, fără un final fericit.
Până una alta, cu toate măsurile acestea, un lucru e cert: cei care supraviețuiesc cu salariul minim se întreabă dacă își vor permite vreodată luxul de a plăti impozite mai mari, iar cei din zona de sus continuă să râdă… S-ar putea să fie vremea să declare: „până la urmă, ce-i al nostru e al nostru, iar ce-i al lor, evident, important doar pe hârtie!”
