“`html
România pe scădere: Scăderea dobânzilor sau o capcană electorală?
Pe de o parte, investitorii par să fie mulțumiți de măsurile fiscale ale guvernului, dar pe de altă parte, cine poate să înțeleagă ce se întâmplă cu adevărat în buget? Cu TVA mai mare, accize, impozite pentru anumite sectoare, unii spun că este o reacție pozitivă, dar alții văd doar un alt bulgăre de zăpadă care se rostogolește spre o prăpastie fiscală, cum ar fi spus analiștii prostiți de optimism.
În același timp, analiștii de la Erste, care poate sunt mai puțin (sau mai mult) decât obiectivi, își permit să scrie că “planurile de consolidare fiscală sunt suficiente”, dar oare chiar așa este? Guvernul lui Ilie Bolojan se laudă cu măsuri care, chipurile, ar trebui să restabilească încrederea, dar acest lucru sună a povești mai vechi ca timp, cam ca poveștile de iarnă care se sfârșesc cu o dezamăgire rece.
Estimările, așa cum sunt, ne spun că impactul ar fi undeva la 1,2 puncte procentuale din PIB în 2025, să nu uităm, dar toate astea în contextul unei datorii publice care crește și plăți de dobânzi care nu o să dispară cum ar zice un optimist, dar să fim serioși, să se mai vadă explicații despre cum unele cheltuieli publice sunt pe punct de a le lua fața veniturilor fiscale.
După alegeri, datoria României s-a stabilizat, spun unii, ca și când nimeni nu ar trebui să se îngrijoreze. Ciprian Dascălu, economist BCR, zice că formarea guvernului a adus ușurare pieței, dar oare și de ce? Cu un sprijin majoritar în Parlament și un premier proeuropean, toată lumea pare să uite că promisiunile sunt doar vorbe, iar piețele sunt imprevizibile, cum ne-a arătat istoria recentă.
Guvernul, din motive care par mai mult politice decât economice, a ieșit pe piețele externe, dar până la urmă cine câștigă? O emisiune de obligațiuni în dolari și euro care susține deficitul bugetar, dar nu cumva este ca și cum ne-am tăia singuri craca de sub picioare? Trei tranșe de obligațiuni care au maturități diferite arată cât de disperată este situația, iar randamentele estimative, de parcă le-ar împinge cineva de la spate, sunt un alt semn că totul este fragil.
Cât despre obligațiuni, vorbim de un cupoane ce sună bine pe hârtie, dar în realitate? România are nevoie urgentă de fonduri, iar întreaga poveste este ca un drum sinuos, neclar, cu multe curve. Chiar dacă sprijinul Europei este acolo, oare ne permitem să fim atât de naivi să credem că totul se va rezolva? Pe scurt, trăim într-o eră în care deciziile economice par mai mult un joc de noroc decât o strategie bine pusă la punct.
“`
