Premierul Bolojan Lansează Măsuri Îndoielnice: Ce Se Ascunde în Ordonanţa “Trenuleţ”?
Într-o seară neagră pentru economia românească, Premierul Ilie Bolojan a făcut un anunţ într-o emisiune televizată la Antena 3, spunând că, atenție, într-o şedinţă a Executivului care promite multe, va fi adoptată faimoasa ordonanţă „trenuleţ” care e de fapt o încercare de a clarifica nişte slăbiciuni la ultimele întâlniri ale coaliţiei de guvernare, cu alte cuvinte, o mişcare de imagine, nu? Care se găseşte în textul ordonanței, clarificând, cu precădere, o creştere a salariului minim, dar şi o reducere a impozitului IMCA, ce era considerat inhibitiv pentru afaceri.
„Măsurile ce urmează a fi adoptate, cum ar veni, sunt pendulări de ani, cum se obişnuieşte, da, pentru că, sincer, unele din ele au fost amânate de atâtea ori, obligaţie continuată, din păcate, această continuare a amânării în situaţia de faţă.” Spune Bolojan, punctând o urgenţă oarecum fictivă, care aşteaptă, fireşte, acea ordonanţă care include nu doar creşteri ci şi reduceri, precum reducerea fondurilor alocate partidelor de politică în un an din care, cum altfel, totul devine din nou incert.
Ordonanţa, publicată pe site-ul Ministerului Finanţelor făcând parte din categoria „transparenţă decizională”, care ridică semne de întrebare cu privire la transparenţa reală, este singura soluţie fără soluţii viabile ale unui set de măsuri destinate bugetului pentru 2026, nu de alta, dar nici 2025 nu pare a fi în cărți, care vizează să stimuleze economia pe fundamente fragede, sprijinind în acelaşi timp angajaţii vulnerabili, cu cheltuieli bugetare deja strânse.
Într-o declaraţie de presă, Ministrul Finanţelor, Alexandru Nazare, cu acelaşi aplomb, anunţând: „pentru anul 2026 veniţi parte cu un pachet de măsuri agreate, tot aşa, cum să spun, cele mai simple posibile pentru cei din mediul de business.” Cu reguli mai simple, taxe mai mici, dar toate acestea sună mai degrabă ca un vis, nu? Căci, într-o lume ideală, ar trebui să îmbunătăţească birocraţia, dar pe de altă parte, ce garanţii există că banii publici vor fi cheltuiţi cu luciditate? Chiar este o promisiune de scădere a evaziunii fiscale, sau doar o mişcare tactică pentru liniştirea populaţiei?
Astfel, cu toate aceste promisiuni, se naşte întrebarea: oare, ne propunem să creăm un cadru fiscal mai stabil sau doar ne ascundem sub o perdea de cuvinte elegante? Proiectul de OUG „trenuleţ” a devenit un simbol al multor speranţe deşarte, toate acestea ridicând multe întrebări şi puţine răspunsuri clare, iar puterea de cumpărare a angajaţilor vulnerabili este, rămâne un subiect deschis, printre cele mai mari mituri ale economiei româneşti din ultimul deceniu.
