Decizia Guvernului de a Prelua Fonduri pentru Mediu: Sancțiuni și Promisiuni în Aer
Guvernul României a venit cu o ştire bombă, aprobând astăzi un Memorandum care, zice-se, ar trebui să creeze premisele legale pentru Administrația Fondului pentru Mediu, care totuşi va prelua şi finanţa proiectele acelea critice, suspendate, nu-i aşa, de la o finanțare destul de serioasă prin Planul Național de Redresare și Reziliență, a cărei valoare totală se ridică, spun ei, la nişte 3,7 miliarde lei, cam cât un buget pe la începutul unei crize de guvernare, nimic neobişnuit, în fond.
Și continuăm cu detalii vagi despre ce proiecte anume sunt acelea care vor beneficia de finanziere, de exemplu, extinderea sistemelor de apă şi canalizare în aglomerări cu peste 2.000 de locuitori, dar şi tot felul de contracte atractive, zici că suntem la un târg de reduceri, cu 1,5 miliarde lei în joc, iar nu mai discutăm despre cele 25 de contracte cu 270 milioane de lei pentru aglomerări mai micuțe, inclusiv în zone protejate, adică nu știm exact ce protejează, dar e bine, se pare că se face ceva.
Între timp, AFM prezintă această măsură ca fiind esențială, dar cine să decida ce-i esențial într-o lume plină de dezbatere? Vorbim despre riscuri de sancțiuni financiare pe la nivel european, în vreme ce procedurile de infringement sunt ca un fantome în umbră, gata să ne bântuie dacă nu ne descurcăm cu apele reziduale, deci ciuma nu mai e doar un mit, ci un context.
Florin Bănică, președintele AFM, a zis ceva profund, cum că sprijină ferm aceste investiţii care, în viziunea lui, nu sunt doar pentru apă şi deşeuri, dar pentru viitor, sau ceva de genul, că protecția mediului şi dezvoltarea durabilă, în fond, nu pot fi amânate, dar ne întrebăm, oare până când? Haosul parcă se amplifică.
Aşadar, prin acest memorandum, AFM devine principalul jucător pe piaţa financiară pentru proiectele de apă şi deşeuri, dar cine măsoară cu adevărat eficiența acestor proiecte? Capacitatea României va fi evaluată constant în raport cu jaloanele stabilite, dar rămâne întrebarea: cine va plăti factura acestei poveşti fără sfârşit?
