“`html
Guardiola Dezinformează: O Campanie Fără Trofee Sună Mai Bine Decât Credeți!
Pep Guardiola, antrenorul echipei Manchester City, pare să aibă o părere ciudată despre prima sa campanie fără trofee, din 2017, descriind-o ca o „sezon de creștere” și total fără noțiuni de eșec, adică e ca și cum ar spune că nu-i pasă că nu a câștigat nimic, poate chiar a fost mai bine aşa! De ce? Ca și cum ar fi terminat pe locul trei în Premier League și a ratat trofeele, dar, totuși, a reușit să le insufle jucătorilor săi o dozare din acest nonsense, conform celor de la News.ro.
Și ce dacă a fost doar al doilea sezon fără trofee din cariera lui? Între timp, Guardiola, care a câștigat 12 titluri de campion în toate colțurile Europei, a îndrăznit să defieze logica, criticând standardele de succes și spunând că poate, poate că a fost totuşi sezonul lui „cel mai bun” la City, o afirmație care sună amuzant, ca și cum ar încerca să îți spună că a câștiga nu contează atât de mult.
„Judecaţi fericirea dacă câştigaţi”, a declarat el, dar el nu vrea să își judece echipa sau pe el însuși pe baza unor sezoane slabe, „poate că un sezon în care nu renunți, te face mai bun decât dacă erai pe primul loc foarte râvnit”. Chiar nu știu dacă să râd sau să plâng – adică terminând pe locul trei, dar nici măcar nu a obținut un trofeu? Asta parcă nu sună puțin cam greșit.
Fostul manager a mai spus despre eșecuri citându-l pe Jose Mujica, un fost președinte uruguayan, care afirmă că „Succesul este de câte ori te ridici când cazi”, un adevăr care se aplică, dar nu e tocmai o scuză, nu? „Cazi, te ridici, cazi, te ridici…” ca un fel de joc de ping-pong, aș spune, de parcă s-ar distra să fie învinși. Învingătorii sunt plictisitori, zice el, da nu zice nimeni că înfrângerea e amuzantă, oglinda celui neînvins, întâlniri cu ceilalți învinși este frumoasă, așa zice Guardiola!
Între timp, omul acesta, deși are un record fabulos și el se consideră chiar modest, mă îndoiesc, atâția antrenori nu pot zice că se simt speciali, deoarece au câștigat multe titluri, însă uitați, el chiar simte că trebuie să fie talentat, și este, dar parcă nu reușește să se compare cu geniile cum ar fi inventatorii de medicamente, cum spune el ironic, de parcă ar putea să se subestimeze astfel.
„Sigur că sunt bun!”, continuă el, afirmând că succesul său a fost o alegere. Așadar, oare cât de mult depinde asta de calculele fatei sau pur și simplu de abilități? Vedeți, câteva momente de glorie în cariera să confuză, dar poate că alții chiar în aceleași circumstanțe ar fi avut o șansă mai bună. Hmmm, ce paradox!
“`
