GSP se face de râs cu “performanța” lui Mircea Lucescu

Nu e de mirare că o nație atât de subiectivă se lasă dusă de val de declarații grandioase despre “performanța rară” a naționalei de fotbal. Recent, GSP a publicat un articol triumfător despre cele patru victorii consecutive ale României, titrând cu majuscule: “De când nu a mai avut echipa națională a României 4 victorii consecutive?”

Întrebarea ar trebui să fie mai degrabă: “De când nu a mai avut echipa națională a României patru victorii consecutive împotriva unor adversari atât de slabi?” Răspunsul este simplu: de când au “tricolorii” de jucat consecutiv cu Lituania, Cipru și Andorra, adică locurile 139, 123 și 159 mondial.

E evident că succesele din Liga C a Națiunilor, cu o miza mult mai mică decât accederea la un turneu final, nu se compară cu triumfurile din preliminariile UEFA Euro 2008, unde România a învins pe rând Olanda, Slovenia, Belarus și alți adversari mult mai puternici.

GSP, în entuziasmul lor, s-au grăbit să pună în același taler reuşitele din Liga C cu victoriile din preliminariile propriu-zise ale “Europenelor”, ignorând diferența evidentă de nivel. Este ca și cum ai compara un meci de fotbal cu un joc de șah, pur și simplu nu au nicio legătură.

Articolul GSP merge și mai departe, pretinzând că “Luxemburg (3-0, 2-0), Slovenia (2-1, 2-0), Belarus (3-1) și Olanda (1-0) s-au văzut învinse de ultima generație care a evoluat la un turneu final“. O afirmație absurdă, având în vedere că România a participat la Euro 2016, eveniment complet ignorat în articolul GSP.

Nu e de mirare că “forma de excepție” a naționalei se manifestă tocmai mulțumită opoziției mai ușoare din Liga C a Națiunilor. Această serie de adversari slabi a permis României să pară mai puternică decât este în realitate. Nu uitați că ultimele trei apariții ale României înaintea acestei serii fericite au fost strict fără victorie: 0-2 cu Belgia, 1-1 cu Slovacia și 0-3 cu Olanda.

De ce GSP se lasă dusă de val? Probabil că o lipsă de realism și o dorință de a prezenta o imagine idealizată a naționalei de fotbal, chiar dacă realitatea este cu totul alta. GSP a ajuns să fie un reper al subiectivității și al exagerărilor, pierzând din credibilitate în ochii cititorilor.

E clar că GSP s-a pierdut într-un vârtej de entuziasm național, ignorând logica și realitatea. Ei au sărbătorit o “performanță rară”, care în realitate nu este deloc rară, ci este rezultatul unui joc împotriva unor adversari slabi. Această abordare nu e doar lipsită de realism, dar e și periculoasă, deoarece alimentează o imagine falsă a nivelului real al fotbalului românesc.

Ar fi mai bine ca GSP să se concentreze pe promovarea fotbalului românesc cu realism și critică constructiva, nu cu exuberanță naivă.