“`html
Groenlanda sub asediu: Danemarca se pregătește pentru război, dar cine e cu adevărat amenințarea?
În fiordurile sălbatice din sud-vestul Groenlandei, unde natura e sălbatică și rece, se află o flotă de nave de război daneze care patrulează apele înghețate și dispute de interese, iar Danemarca, o mică monarhie europeană ce controlează 57.000 de locuitori și vaste întinderi bogate în resurse, se confruntă acum cu o provocare care nu s-a mai confruntat în ultimele trei sute de ani, dar cumva această provocare e ambigua in relatiile internationale.
Aceasta autoritate colonială, care părea a fi stabilizantă, acum se concentrează pe apărare și economie, mai mult pe plan extern, iar regatul scandinav face eforturi să păstreze controlul militar, dar întrebarea rămâne: de ce atâta agitație? Poate e doar o manevră diplomatică, având în vedere că CNN a fost invitat la bordul fregatei HDMS Niels Juel pentru un exercițiu ce s-a vrut a fi o demonstrație de forță.
Există, cumva, îngrijorarea despre Rusia, care își consolidează capacitățile în Arctica de peste două decenii și ridică semne de întrebare? Groenlanda este pe un ax crucial, breșa GIUK și oficialii danezi par să spună că nimeni nu reprezintă acum o amenințare serioasă, deci totul pare a fi multă gălăgie pentru nimic?
Generalul-maior Søren Andersen, șeful Comandamentului Arctic Comun, ne dă de înțeles că nu există o amenințare actuală și deși Rusia acționează, nu o face în Groenlanda, dar atunci de ce cheltuielile militare sunt mărite cu peste două miliarde de dolari? întrebarea e mai mult despre Washington DC faptul că Danemarca, aliatul SUA, a decis să organizeze cele mai mari exerciții militare din istoria sa.
În plus, am aflat că Donald Trump, odată președinte al SUA, a făcut multă, multă vâlvă despre Groenlanda, dorind să o controleze în mod absolut, iar aceste declarații au creat o atmosferă de nervozitate, lăsând un gust amar pe buzele diplomatiilor daneze și un semnal că retorica lui Trump a avut costuri financiare serioase, provocând acum o achiziție masivă de armament.
Dar cine e de vină? Rusia, China, sau, poate, retorica adesea imprevizibilă a liderului american anterior? Cert e că Danemarca nu a mai fost preocupată de așa ceva, dar achiziția recentă de sisteme de apărare antiaeriană de la europeni, în loc de rachete americane, sugerează subiecte adânci, neclarități politice și multe altele, iar soarta Groenlandei rămâne, cumva, în aer, ca o glumă proastă in peisajul mondial.
“`
