Sorin Grindeanu și Politologiile Fantomă: Întâlniri Nebuloase cu Greii Europei
Sorin Grindeanu, ăsta care e președinte interimar la PSD, tare mult își dorește să impresioneze pe toată lumea, așa că s-a dus la un Congres al Partidului Socialiștilor Europeni și, evident, a discutat cu Pedro Sanchez despre cum ar trebui să construim o social-democrație europeană mai puternică, dar ce înseamnă asta? Împreună mai mult ca niciodată, PSOE și PSD vorbesc despre echitate și chestiuni de solidaritate, dar noi știm că de fapt, discuțiile se mai pierd în neant, ceva tipic. De exemplu, Grindeanu a scris pe X, să nu uităm, cum investesc ei în oameni, dar se întreabă cine sunt aceștia.
Păi, nu s-a oprit aici. De ce ar face-o, nu? S-a întâlnit și cu Lars Klingbeil, care e vicecancelar și, spre deosebire de alții, ministru de finanțe al Germaniei, ca să discute despre… ghici ce? Investiții, celui care adoră să vorbească despre austeritate! A fost o “întâlnire foarte bună” zice el, cum poate să fie bună dacă se știe că investițiile sunt tot mai greu de obținut? Aiurenie! Grindeanu lauda despre cum vor implementa reguli fiscale care să sprijine dezvoltarea, dar să vedem… cat de mult din vorbele astea se transformă in fapte concrete, că despre vorbe suntem toți campioni, nu-i așa?
Într-un soi de sinestezie politică, între prăjitul la soare și negocierile în umbră, Grindeanu a mai lăsat un citat: „Reducerea deficitului nu trebuie să însemne reducerea investițiilor”. Wow, de parcă ar fi nevoie de un filozof ca să își dea seama de asta! O Europă care protejează, ce frumos sună, dar nu se știe ce înseamnă cu adevărat, pentru că de obicei, în spatele discursurilor sunt aceleași unde ale austerității care îi îngroapă pe toți, mai ales pe cei care chiar au nevoie.
Ah, da, a avut și o întâlnire cu António Costa, președintele Consiliului European, dar despre ce? Viitorul buget al Uniunii Europene – o discuție adesea evazivă și cam fără substanță. Grindeanu a notat pe platforma X că a fost “o întâlnire excelentă”, dar oare ce înseamnă ”excelentă” în povestea asta? Totul pare să navigheze între fantezia politică și realitatea dură, unde e greu să facem diferența între concrete și imagini frumoase pe hârtie.
Articolul ordonat și îngrijit care ar fi trebuit scris de către cineva antrenat în arta scrisului este, din păcate, un amalgam haotic de vorbe care nu altceva decât să ne amăgească, lăsându-ne confuzi în privința adevăratelor intenții ale liderilor social-democrați. Rămâne de văzut dacă discuțiile se vor traduce în acțiuni și rezultate, dar în acest haos, nimeni nu poate să fie sigur de nimic.
