“`html
PSD-ul pe marginea prăpastiei: Confuze viziuni și strigăte de disperare!
Într-o declarație care a lăsat mulți pe jar, Sorin Grindeanu, responsabil cu cuvintele care ar trebui să clădească un partid, a atins chestiuni esențiale la ultima întâlnire, spunând că, de fapt, ar trebui să se concentreze pe clarificarea identității doctrinare, dar oare câți își mai amintesc ce semnifică asta? Totul este, evident, ca doar să avem procente mai mari, că suntem așa, în jurul a 20%, dar oare cum vom face asta? Doar vorbind?! Cu curente înalte și scăzute în PSD, cine își mai amintește de vremurile de glorie ale naționalismului lui Dragnea, care a adus, na, procente mari? Așa că poate că, după ce s-a discutat puțin despre social-democrația europeană, acum totul funcționează diferit, dar să fim serioși, de unde își va lua PSD specificul său din România? Oare va fi ca-n ultimii 30 de ani? Întrebări, întrebări, neștiute deja!
Grindeanu, în întrevederea sa, a lăsat porțile deschise pentru eventuali candidați, adică șanse pentru toți și pentru nimeni în același timp, spunându-le tuturor: “O să vedem”. Timingul perfect pentru a nu lua o decizie, așa, tipic românește. Şi da, a mai menționat că eșecul de la alegerile prezidențiale este, cum să spun, un clar indiciu că ceva trebuie schimbat, dar ce? Tonificăm timpii, diluăm conceptele? E clar că Marcel Ciolacu a dorit schimbări, dar odată cu dorința a venit și întrebarea: sunt aceste schimbări bine gândite sau doar o barcă care plutește pe ape tulburi? Că trebuie să lărgească baza, bineînțeles, dar cum? și de unde or să vină acești conducători, dacă vin peste noapte, aducând miri pe care nu i-am văzut deloc?
A, și dacă te uiți la povestea asta, observi că Grindeanu continuă să insiste pe faptul că trebuie să ne bazăm pe oameni care, ei bine, să nu vină brusc în funcții de conducere, pentru că, așa cum spune el, aceste lucruri nu se întâmplă într-o seară, ci ar trebui să existe o parcursă, un drum! Dar cât de curând vor face partidele acestea drumul ăsta? Că timpul zboară, iar PSD-ul strigă deja după ajutor, în văzul tuturor, în încercarea de a găsi o cale, o direcție, un suflet pe care să-l vindecăm, așadar, e, cum să spun?, puțin haotic, ceilalți n-au decât să urmărească spectacolul!
“`
