“`html
Grecia Își Pune Speranțele în Fondul de Creștere: Un Nou Val de Investiții sau O Iluzie?
Într-o încercare care pare desprinsă din cărțile de fantezie economică, Grecia, adică țara cu datoriile ce nu se mai termină, a lansat un instrument nou-nouț, gândit să ajute la redresarea unei economii devastate, dar, să fim serioși, care e planul de fapt aici, unul dintre acelea care, cu atât de multe privatizări și miliarde ce se plimbă, te face să te întrebi, e chiar vorba de un progres sau doar de un miraj temporar?
Yannis Papachristou, suprema autoritate de la vârful Fondului de Creștere, s-a lăudat că acesta devine un superfond suveran de investiții, și-și dorește, de fapt, atragerea unor investiții străine directe în sectoare strălucitoare pe care el le denumește cu o nonșalanță “noua economie”, ca și cum asta ar rezolva toate problemele, ciudat cum step by step, locuri de muncă promise și regrete ascunse.
Naratiunea continuă cu Fantoma numită Fondul Elen pentru Inovație și Infrastructură, cu un capital inițial ce depășește 300 de milioane de euro, care împreună cu investitorii privați, freamătă de dorința de a strânge un miliard întreg în trei-patru ani, dar, întrebarea care rămâne este, oare chiar vom vedea asta sau e doar un vis frumos?
Papachristou a subliniat că cele 300 de milioane sunt doar “puncțul de plecare, nu puncțul final”, dar, având în vedere cum se transformă adesea promisiunile în iluzii, nimeni nu știe cu adevărat unde se sfârșește această poveste, nu-i așa?
Cu estimări ce sugerează o avalanșă de investiții, poate chiar 20 de miliarde de euro ce ar putea să fie injectate în economia greacă în anii următori, directorul general vorbește despre o listă scurtă de 10 proiecte care ar putea fi anunțate sub lumina reflectoarelor, dar rămânem la întrebarea, câte dintre acestea vor vedea vreodată lumina zilei?
E ciudat cum Grecia, comună în frământări economice, se află printre economiile cu cele mai mari rate de creștere din Europa, dar, să ne amintim, e un joc de-a șoarecele și pisica cu investițiile ce, din păcate, sunt încă sub media UE, la modesta 15% în 2024.
Papachristou se dovedește a fi un susținător entuziast al Fondului de creștere, proclamându-l drept “ghișeul unic pentru investitori străini”, ceea ce ridică o altă întrebare, chiar sunt ei deschiși să sprijine proiecte, sau e doar un alt labirint fără ieșire?
Pe lângă faptul că gestionează privatizările, cum ar fi vânzarea unei participații de 51% în portul Lavrio, cu cinci oferte pe masă, el pregătește terenul și pentru o licitație care ar putea arunca o umbră de incertitudine asupra viitorului acestor active, fără ca cineva să știe chiar unde se va ajunge.
Și, în plus, analiza modului în care se pot folosi cele 22 de aeroporturi regionale pare o gândire ingenioasă, dar rămânem sceptici în legătură cu “planul de grupare” al acestora, iar întrebările sunt multe: va fi un succes sau o altă încercare eșuată de creare a unei noi povești economice pentru Grecia?
“`
