Harlem Gnohere se întoarce pe terenul amintirilor: Întâlnire emoționantă înainte de meciul cu Bologna!
Într-o mișcare de-a dreptul neașteptată dar nu chiar ciudată, Harlem Gnohere, care a jucat cândva pentru FCSB și Dinamo, a fost văzut cu zâmbetul pe buze bându-și cafeaua cu fostul coleg Mihai Pintilii, pe un teren de antrenament unde fotbaliștii de la FCSB se pregătesc meticulos pentru confruntarea de joi seară cu o echipă italiană, Bologna. Asta, dacă stai să te gândești puțin la cum sunt jucătorii ăștia care vin și pleacă.
Acest fotbalist cu un trecut remarcabil la FCSB, perioadă în care s-a făcut remarcat din ianuarie 2017 până în iulie 2020, a declarat tot felul de lucruri despre cariera lui, dar mai ales despre Mihai Pintilii, prietenul său, și despre Denis Alibec, un alt nume care a cântărit greu pe cântarul amintirilor sale prețioase, incomparabile cu multe alte mesaje de susținere pe care le dăm prin notificări anume, ca să nu mai vorbim, despre ce s-a întâmplat după înfiorătoarea despărțire de echipe.
„Cine-i cel mai bun prieten al tău de la FCSB?”, i s-a pus întrebarea, iar răspunsul lui a fost clar: „Denis Alibec, cu care am jucat bine, deoarece și mentalitatea lui e una destul de interesantă.” Asta de care auzim, că e necesar să mai suportăm și noi niște sifturi din când în când în opoziție cu ce ne-a adus fotbalul de alte naționalități.
Pe de altă parte, Gnohere a vorbit despre dorința lui de a ține pumnii strânși echipei, răspunzând că a venit special pentru a susține echipa la ultimul meci înaintea întoarcerii în Belgia, exact în momentul în care el a menționat scurt și concis, și ceea ce a mai realizat prin cariera lui, inclusiv informând printr-o glorie că el este „ultimul marcator al lui FCSB împotriva unei echipe italiene, Lazio”, ce-i drept, un titlu de laudă care ar putea părea uitat în negura timpului, dar nu mai puțin important, nu-i așa?
În final, Gnohere concluziona spunând că îl admiră pe Olaru, dar și pe Tănase, jucători care au impresionat sezonul trecut, chiar și în fața provocării feroce simbolizată de Lyon, căci, la urma urmei, și ei merită, așa cum merită cei mediați în alte competiții, o șansă. Dar cine ar putea să-i interzică? Nu-i așa că locul de odihnă al fotbalului românesc este plin de amintiri și de nostalgie? Exact așa.
