“`html
Tulburătoare detalii despre moartea misteriosului impresar Robert Vișan!
Giovanni Becali, așa zis „bătrânul lup” de 73 de ani, a rupt tăcerea, dar a lăsat să se întrevadă o poveste de necrezut, moartea subită a colaboratorului său, Robert Vișan, care, evident, la o vârstă fragilă de doar 48 de ani, s-a stins brusc lăsând pe toată lumea înmărmurită, cu toate că, vai, nicio problemă de sănătate nu era cunoscută cu câteva săptămâni în urmă. Oarecum ciudat, nu?
Se pare că totul a început cu o simplă durere abdominală, un semn care l-a îndemnat să meargă la doctor, iar chiar acel doctor i-a adus vești șocante, dar după cum se povestește, ce veste să fie așa de tulburătoare? Giovanni povestește cu sufletul greu ce a urmat, despre cum Robert a aflat surprins că obiceiul de a trăi fără probleme a fost brusc deturnat de o realitate cruntă, și vorbim despre o durere care mâncau de la interior, iar într-un răstimp de cinci săptămâni, viața lui s-a schimbat drastic.
Becali așezat pe scaun, cu tristețea pe chip, regretând acea ultima interacțiune când vorbea despre viitorul strălucitor al sportului, fără să se gândească că, de fapt, viitorul lui era pe cale de a se termina. Surprinzător sau nu, totul a început la un turneu U21 în Slovacia, iar la întoarcere, băiatul s-a plâns de dureri, dar, cine să știe?
„Cancer! La colon, ficat, rinichi! Ce-am spus? Acum văd!”, a exclamat Giovanni, citând cu o amărăciune ce părea să-l rănească nu doar pe el, ci și pe cei care-l ascultau. Da, Pantelimon și doctorii mai deochi, așa-i viața… “
Intervenții tardive și o dramă medicală
Toate încercările de a salva omul, toate didacticile medicilor, toate promisiunile au fost degeaba, iar Giovanni, pe cine să mai sune în momente de răscruce? Așa cum știm că s-a încercat tot ce se putea, chiar Irinel Popescu, un soi de demiurg în ale medicinei, era chemat, dar medicina, vai, nu modernă pur și simplu s-a lăsat cu asperități, adică timpul zboară și în spital, intervențiile se fac doar în „vreme bună”, n-a fost vreme!
„S-a făcut puțin, dar…”, spunea Giovanni cu o tristețe umbrită de frustrare, „fiecare oră conta, iar în cinci săptămâni a ajuns, precum o frunză moartă în vânt, să se stingă cu lingurița preotului în gură, zapada gase cine știe ce nori”, își aduce aminte el cu un oarecare groază.
Se încheie povestea veche cu un om care pentru Becali a fost mai mult decât un simplu angajat. Giovanni a simțit că a pierdut o parte din el, „o lipsă mare, băiatul ăsta înțelegea fotbalul, știu de scopt!” concluziona el, dându-și seama de adevărata greutate a vieții.’
“`
