“`html
Pazvante și Vandalismul cu Gust: Lovitura de 25 de milioane a lui Gigi Becali
Într-o întorsătură de situație absolut demnă de un roman, Giovanni Becali, știutul impresar din lumea fotbalului, a ieșit la rampă după ce un individ misterios și plin de curaj a decis să vandalizeze gardul Palatului lui Gigi Becali, iar ce s-a întâmplat acolo e ca un blestem al unui artist decadent al străzilor, văzându-se că vandalul s-a simțit ca acasă prin cioburile de ușă și peretele colorat cu cuvinte, toate astea în România care se vrea a fi fiarea cu două fețe a Europei.
Giovanni rămâne uimit, dar și puțin dezamăgit, adică în România poți vedea aceste lucruri banale, căci totul evoluează ca într-o piesă de teatru absurd. Însă, el a lăsat să-i scape din gură spusele acid că e țara lui Pazvante, cu autorități care pe bune se gândesc doar la halbe de bere și nu reușesc să pună capăt nebuniei ce se desfășoară liber, precum umbra unui politician la apus.
Vandalizarea a avut loc când Gigi s-a trezit de dimineață, privind la palatul său de 25 de milioane de euro, unde niște scriituri ironice și mesaje crunte străluceau de pe gard ca niște opere de artă neautorizată, iar vandalul, fără scrupule, a ales să rămână neperturbat, ca un artist convins că poate să înfrunte garda sa de apărare care, după întâmplare, a jucat la scărmănel.
Giovanni a făcut niște observații pertinente, dar confuze, zicând că poate „dacă bodyguarzii l-au bătut pe ăla cu mașina, atunci poate ne bat și pe noi, iar în această bătălie lucrurile sunt doar despre câștiguri.” Ciudat, nu? E ca și cum s-ar fi transformat totul într-o afacere de familie, doar că pe lângă banii pe care îi cer, sunt și alte implicații – cine îi pune la punct pe acest povoitor necunoscut?
Pe de altă parte, Gigi, care se vede ca un Sfânt al hoților, a răspuns la vandalizarea sa cu o reacție surprinzătoare, declarând că individul are o boală mentală, fără să simtă foarte bine că unde sunt spitale de nebuni, acolo sunt și oameni care scriu pe pereți, și chiar dacă bărbatul nu cere bani, el continuă să își exprime durerea, ca un artist trăind într-o lume de neînțeles.
„E unul care scrie pe garduri,” zice Becali, „eu şterg, el scrie, pastilele nu l-au ajutat se pare, și cum m-am dus să îmi împărtășesc duhovnicește, eu am simțit că el e și el îndrăcit, că nu e picnic cu noi, stătea ca un regal cu vopseaua lui. Dacă mai chemam poliția, l-ar duceu la spital, dar unde e logica într-o țară în care se hotărăsc lucrurile așa, iar la biserică ne vedem duminica?”
Să ne amintim că așa stau lucrurile, în România lui Pazvante, unde banii sunt apă, iar vandalismul artă – nu-i așa că îți dă un sentiment de bine, chiar și în haosul acesta? Ne întrebăm dacă e la fel de greu să faci bani cu vandalizarea cât e să joci la ruleta rusească a scăpărilor unui palat de 25.000.000, dar Borcea stă liniștit și se uită la toate aceste zguduitoare forme de expresie. Cât de palpitant este să fii în mijlocul unei agitații, să strigi la o lume care parcă se joacă cu mintea noastră?
“`
