“`html
Haos la FCSB: Plecarea lui Târnovanu, o întrebare fără răspuns!
Deci, Giovanni Becali, într-o discuție mai mult decât interesantă, vorbește, dar oare ce se întâmplă? Târnovanu la FCSB, după umilința cu Shkendija, înfrângere răsunătoare 1-2, se pare că doar așa, de dragul poveștilor de pe la colțuri de bar în plină vară, cumva, la preț de transfer mai scump decât o bere la terasă, încercăm să descoperim o adevărată soluție dacă există oferta fermă, dar bineînțeles, nu vin oferte cum ar veni hurduc de mănăstire, deci rămânem în aceeași baghetă din fotbalul românesc.
Așadar, după ce echipa, pardon, campioana, s-a făcut de râs din nou, zvonurile că Târnovanu ar fi pe picior de plecare sunt niște simple baloane de săpun, ca și cum am spera la vreun miracol cu o jucată virală să cadă din ceruri. Da, noi tot vorbim dar faptele? Becali subliniază cumva și tinde să se supere pe presă, că acum exagerăm, dar știți că fără măcar un pic de dramă nu se poate face ştire, nu-i așa? Vrem fapte, dar cu ce să începem, hai să ne jucăm de-a faptele cele ce nu se întâmplă.
„Roșu” pe terenul de fotbal? Târnovanu își merită soarta?
Ei bine, la meciul cu Farul, Târnovanu a fost protagonistul unui moment de neuitat: cartonaș roșu direct pentru comportamentul său, voi ați auzit? Limbaj vulgar, a zis arbitru, limbaj de fotbalist “mare”, dar care nu se știe de ce a deranjat arbitru, adică, hai, tu, vorba lui Porumboiu, dacă ai grijă de limbaj te duci la fete, nu pe teren să exhibi, că nu asta e regula jocului, dar știți cum e, fiecare cu jucăria lui, vorba dânșilor. Totuși, greșelile nu-i scuză, dar să nu uităm că fiecare are zile proaste. Între timp, Porumboiu, fost arbitru FIFA, își dă cu părerea și, între noi fie vorba, o face fără milă, pune degetul pe rană, dar cu nițică ironie, chestie de stil, nimic mai mult.
„Greșeli sunt greșeli” – ne zice el, și toată povestea se transformă într-un circ în care ce e de făcut? Jucătorul trebuie să învețe să tacă și să stea în poartă, vorbesc ca și cum ar fi un echipament de fotbal, și, parcă aș mai adăuga, dar cine-l mai aude pe Porumboiu? Toată această comedie de fotbal, incluzând toate spectacolul atrocităților de pe teren, se transformă rapid într-un joc genetic, căci e o chestiune de mentalitate, de om care se respectă sau nu. Târnovanu, dacă o ai mare, intră da’ joacă fotbal, că nu stai să te duci cu ei pe la arbitru. Fiecare cu păcatele lui, dar în fotbal e vorba de eficiență.
Așadar, și sigur, noi așteptăm o poveste, ceva care să iasă din tipar, dar deocamdată, între vorbe și faptele pe teren, rămânem cu întrebări fără răspuns, și de ce nu, cu speranța că poate, într-o bună zi, vor învăța și ei să joace fotbal, oricum ar fi, spectacolul continuă.
“`
