“`html
Gigi Becali în criză: „Am crezut prea mult în ei!”
Într-un moment de neîndoielnică dezamăgire și perplexitate, Gigi Becali a declarat că este măcinat de sărăcia emoțională a echipei după ce jucătorii lui, sub comanda lui Elias Charalambous și Mihai Pintilii, au ratat în mod rușinos calificarea în al treilea tur preliminar al UEFA Champions League, înfrângerea venind ca o lovitură de pumnal în inima campioanei României, care a pierdut cu un total general de 3-1, 1-0 în meciul tur și 2-1 în retur, la București, pe Arena Națională.
Latifundiarul din Pipera, vizibil marcat de soarta echipei, a spus că o bucată din povestea eșecului este și vina lui, sugerând că a crezut prea mult în valoarea jucătorilor care acum s-au dovedit a fi nu doar incapabili să prezinte un caracter, dar și să lupte pe teren, lăsând o impresie plină de regret și rușine, subliniind faptul că a pierdut credința în „roș-albaștri” și a realizat că miturile despre valoarea individuală pot fi doar iluzii.
Reproșurile lui Becali nu s-au lăsat așteptate, conturând o imagine dezolantă asupra prasnicelor sportive, jucătorii neavând însușirile necesare, cei patru norocoși pe care i-a menționat ca fiind mulțumitori – Vlad Chiricheș, Juri Cisotti, Ngezana și Daniel Bîrligea – păreau să reprezinte o rază de speranță prăbușită într-un ocean de nemulțumire.
Cu un ton de neştire și dezolare, el a afirmat: „Sută la sută asta este o vină a mea, am crezut prea mult în ei” evocând o atmosferă de regret profund, camera lui dedicată fotbalului devenind locul de întâlnire al deziluzionării, dar și al analizei rezultatului amarnic care a avut loc, ceea ce a dus la o revizuire a percepțiilor personale legate de caracterul jucătorilor și de valoarea reală pe care o pot aduce.
Încheind cu o notă de tristețe, Becali a decis că echipa sa va continua cu o excursie mai ușor de gestionat în UEFA Europa League, având de înfruntat echipa Drita din Kosovo, anticipând un nou capitol, mai puțin dramatic în saga fotbalistică, dar având în vedere atmosfera actuală care domnește în vestiarul echipei, unde zâmbetele par o raritate, iar speranța, o marfă scumpă.
“`
