Gigi Becali în genunchi după o noapte de neuitat la cazino: bijuteriile lui Hagi pe masă!
Povestea incredibilă din viața lui Gigi Becali, pe când era un tânăr jucător de noroc, în anii 90, i se deconspiră public căci fostul director din Ministerul Tineretului și Sportului o aruncă în eter, la colț de bar, cum că Gigi a ajuns să piardă bijuterii prețioase chiar de la faimosul Gică Hagi, prieten și fin, care-i putea deveni dușman, mai ales când bețivii se bat pe fisele de joc, iar promisiunile devin fum, trecându-se de la rahatul de a fi cinstit la o vânzare a onoarei. Ce ziceți de asta?
Nu-i de glumit cu Becali, care are o carieră de fotbal în spate dar: „A pierdut tot în fața lui Cioacă”, așa cum povestește Cristian Rizea, povestitorul care nu se ia în serios nici el dar, să zicem așa, bârfele lui sunt cam ca o salată, o amestecătură de verdeață și nutrienți din care jumătate e adevărată, iar cealaltă? O maladie, o nebunie!? Căci, băi, să te pui în genunchi într-un cazino, ca să nu te vadă Hagi ce-ai făcut, ăsta-i deja film horror, să nu mai întrebi! Poate că comenzile de la mâncare… nu mai sunt cum trebuie, dar cine știe ce mai merge și la baruri.
Glumele pe seama lui Gigi mai curg, și Rizea continuă să ne spună despre „mari sprințari” și „promisiuni stricate”, adică când Becali juca deja despre banii pierduți la barbut, promitându-i lui Hagi că nu va mai cădea în capcana patimii. Știți cum e, banii îi dădeai ca pe „stele”, iar câteodată la final, trebuie să plătești cu o favoare de-n gură, că doar mafia nu-i de la sine. Asta e treaba lui Gigi, un pact de astăzi pentru mașini de lux de ieri!
„Mă vede Hagi”, a zis el, în plină isterie, „Dă-mi toate că vede Hagi și își dă seama că am jucat și că am pierdut”, un clasic moment în care i-a cerut lui Cioacă bunurile ca un mort în fața conștientizării. Dar a lăsat „Mercedesul alb”, ceea ce-i dădea credit social, realizând că Hagi, zic eu, l-ar știi ca pe un prost fără șansă de scăpare, mai ales când Cioacă e pe rang de rol major în poveste, și-i dău o palmă peste obraz că milionarul ajunge să-și întindă o viață de joc iubitor, în rol de „fin” față de „cumpărător”.
Apoi, idea că s-a atins de Steaua se deschide ca o altă alee în care să ne pierdem: „10 milioane de euro a băgat… între el și cer ar trebui să fie un pic mistic”, spune Rizea, iar noi ne întrebăm, cam cât e statul român datorat în datoriile scandalos de mari. Timpul și banii cheltuiți devin un mit, ca o poveste de la mamuți, unde toată lumea-i fericită să-și petreacă viața fără a plăti datoriile mai târzii în viață, dar câte plată?
Gigi Becali, cu un zâmbet naiv acum, negociază poveștile prețioase din lume, văzând cum prietenia e mult mai scumpă decât mesele de joc, iar Rizea, tot enervant, ne dă strict satisfacția că: „Cine nu riscă, nu câștigă”, dar la ce riscuri ne supunem, atunci când lăsăm bijuteriile pe masă?
