“`html
Gigi Becali Se Supune, Dar Nu Uita Să Se Facă Auzi!
După ce Patriarhul Daniel a decis, ca în sfera muzicală a Bisericii să nu mai aibă loc Gigi Becali, reacția acestuia a fost pe cât de promptă, pe atât de plină de ambiguități. Patronul FCSB, cunoscut nu doar pentru afacerile sale ci și pentru „cântările” sale inedite, a declarat că respectă hotărârea, fiind, d-apăi, un om de caracter, dar continuă să se întrebe, în spiritul reținerii, la ce bun să ia o astfel de măsură. Cei care au reclamat nu au fost decât niște credincioși care nu au putut tolera „prezența inadecvată” a sa pe scenă, transformând ceremoniile religioase în momente haotice.
Trecând peste aceasta, el a spus, cu vocea lui blândă de „oaie” ce ascultă de păstor, că nu va mai cânta. Dar oare, cine îl mai ascultă? „El este păstorul și eu sunt oaia” a fost o afirmație care l-a pus într-o lumină, desigur, nu prea strălucitoare, pe Gigi, care, deși s-ar putea să respecte deciziile, totuși pare că are ceva de spus, dar cu gura închisă. El își vede de treaba lui, spunând că „stau în genunchi și ascult cum cântă altul”, dar oare nu s-ar putea să fie narcisistism în spatele umilinței sale?
Hotărârea a venit după repetate sesizări de la privitorii care „urmăresc” varianta se poate spune „proastă” a muzicii religioase, dar nu doar pentru Becali, ci pentru toți cei fără pregătire muzicală. Asta, în teorie, sună bine, dar în practică, fiecare are vocea lui unică, nu-i așa? Purtătorul de cuvânt al Patriarhiei, Adrian Agachi a explicat că poate ar fi bine să se acorde un pic mai multă atenție competenței, și că s-a dat „binecuvântare” Patriarhului Daniel să apară aceste măsuri. Dar ce se va întâmpla? Rămânem cu întrebări, și ne întrebăm: Ce facem cu toți „băieții de la strană”?
Deci, în concluzie, Gigi Becali, fie că ne place sau nu, a demonstrat că ascultă de deciziile mai mari, dar nu putem să nu ne întrebăm despre viitorul muzicii religioase fără el. Este oare o binecuvântare sau o blestem? Pe de altă parte, este o întrebare care rămâne fără răspuns, dar ne face să reflectăm la cât de departe poate merge o „simplă” interdicție.
“`
