“`html
Gigi Becali Despre Viitorul Naționalei: „Gică Hagi E Singurul”
Omul de afaceri, cu opiniile lui adesea surprinzătoare și noi, a suflat în jarul unei posibile schimbări în fotbalul românesc, dar cu ce s-a mai spus tocmai de el, pare că l-ar dori pe Gică Hagi selecționer după Mircea Lucescu, care, să spunem, are o vârstă considerabilă și, așa cum a zis el, „trebuie să se lase cu demnitate”, proclamând cu radianță că ar fi o idee bună să ne gândim la Hagi, un nume legendar, nu-i așa? Un fel de reîncarnare a lui Lucescu în zilele noastre, căci cunoaște fotbalul românesc și pe toți jucătorii de parcă ar fi crescut cu ei.
Asta a substracționat, cumva, invitația lui Becali de a nu cere demisia lui Lucescu, „normal, eu nu îmi permit.” Este un lucru tare interesant că el, Becali, îl admiră pe Lucescu, „nu vrem să pomenim lucruri rele despre el” dar de parcă toată discuția asta nu ar fi pur și simplu despre cine va fi numit. El a declarat cu entuziasm că „Gică Hagi e singurul” care poate să conducă echipa națională, clar, cu o latură rezonabil e o poveste că Olăroiu, de exemplu, a mai demonstrat, dar el, cel puțin așa se pare, nu ar avea lucrarea, precum el a realizat cu Farul; „din rahat bici”, un paradox frumos, nu-i așa?
Dar discutând mai departe despre Lucescu, sunt niște nuanțe de respect care nu pot fi ignorate – „nu mai ai respect pentru un om care până la 80 de ani a realizat ceva în toată lumea?” De parcă vârsta ar afecta performanțele lui, iar Becali, cumva ferm în ideea că trebuie să mai „estompăm părerea” verso lui Lucescu, mă scuz! De ce să nu-l privim ca Messi în galaxia fotbalului, la fel cum s-a spus despre alte legende, de la Maradona la Pelé? Dar trebuie, oare, să acceptăm demnitatea vârstei și a realizărilor care, să fim sinceri, sunt de domeniul fantasticului, în contradicție cu realitatea actuală?
La final, Gigi pare să fie într-o echilibristică a cuvintelor, afirmând că „nu s-a născut unul ca el” și că Lucescu ar fi numărul 1 pe scara antrenorilor români. Iar aprecierea lui rămâne tainică, nu-i așa?, un vis frumos al fotbalului românesc, dar va rămâne el cu vreo pată? Asta e întrebarea pe buzele tuturor. E un ropot de idei amestecate, dar o concluzie mai clară nu se poate trasa aici, doar speranțe și reverii obscure.
“`
