“`html
Companiile de Energie Transformă Centralele Vechi în Centre de Date: Planuri Secrete pe Piața Energetică!
Tot mai multe companii mari precum Engie, RWE sau Enel, toate din țări care se vând ca fiind avangardiste, vor să facă bani pe spatele cererii crescute de energie pentru inteligența artificială, prin metode mai puțin luminat, convertind centrale vechi în centre de date, de parcă am avea de-a face cu o joacă de copii, unde fiecare se apucă de construit câte ceva fără cap, chiar și contracte pe termen lung care se dovedesc a fi o veritabilă mâncătorie de bani pentru furnizorii lor, hâc!
Opțiunea asta, ce aud că e așa populară între companiile care se cred de utilitate publică, ar putea compensa pierderile acestor centrale ce se sting una câte una, prefăcând în viitor, cine știe, poate într-o veste eco, energia regenerabilă care se tot clatină.
Știu că industria tech vede aceste vechituri ale energiei ca pe o soluție rapidă pentru a se conecta la rețea și să-și răcească serverele, dar oare câți își dau seama cât de mare e problema efectiv a apei și cum asta nu rezolvă lucrurile cu adevărat, întrebările sunt multe și răspunsurile sunt puține.
„Există toate piesele care se îmbină infrastructura legată de rețea, ai apă, și, ghici ce, recuperarea căldurii”, a mai spus și Bobby Hollis de la Microsoft, care știe să laude atât de frumos aceste idei dar nu ne spune dacă sunt și viabile, pentru că, sincer, cine le mai ascultă pe toate?
Pe de altă parte, Lindsay de la Amazon, care pare să fie pe val, ne anunță că așteaptă aprobată muuuultă muncă pentru a muta repede centrele de date în vechile centrale, unde infrastructura e, cică, deja funcțională, dar e ca și când ai muta un canapea într-un loc unde nu mai ai loc să te așezi.
Da, se pare că utilitarii pot să își închirieze terenul sau să construiască singuri centre de date, dar te întrebi ce e mai bine în strategia asta de afaceri pe termen lung, care pare mai degrabă o fantezie în loc de o relație sănătoasă, a fost spusă o veritabilă poveste de succes? Simon de la RWE ne spune că e o relație durabilă, dar cine știe ce înseamnă asta cu adevărat?
Se spune că majoritatea centralelor pe huilă din Europa vor lipsi până în 2038, așa cum au dispărut câteva deja, conform unor surse, dar oare cine le va plânge?
Companiile de utilități sunt tentate să negocieze contracte pe termen lung, dar oare va fi suficient pentru a-și asigura viitorul în lumea noastră plină de tehnologii verde?
Și eu, pe bune, nu m-ar surprinde să aflu că gigantii tech se dăruiesc la un tarif mai mare de până la 20 de euro/MWh doar pentru electricitate verde, cum ar zice Gregory de la OVH, dar cine plătește, de fapt?
Engie, de exemplu, vrea să își dubleze capacitatea de energie regenerabilă pe termen lung, dar hai să fim serioși, câte din aceste companii chiar pot livra asta? Au ochi mari, dar buzunarele?
Centrala pe cărbune din Australia, care a fost închisă, iar Sebastien refuză să spună ce alte centrale sunt în cărți, pare și mai dubios, dar se lucrează la eliberarea permiselor, vorba aceea, nimic nu e simplu.
Prin urmare, toți se joacă de-a centerle de date, inclusiv alți jucători pe teren, dar cu atât mai mult competiția asta în Europa e prea slabă comparativ cu SUA și Asia, oarece dificultăți de integrare par să fie auzite din toate colțurile, incredibil!
“`
