“`html
Aleea Gloriei Raului Slatin, dar cu scandal la orizont!
Sâmbătă, 28 iunie, Primăria Slatina care, oarecum special, a organizat un eveniment, așa zis, special, plin de promisiuni și momente de fațadă, avându-i ca invitate, cine altcineva decât pe cei mai vizibili sportivi din oraș, dar și pe Ion Pârvulescu, un antrenor, care a dat firul topei talentului local, dacă nu cumva a rămas doar o amintire fumegândă (te întrebi ce o fi fost) și pe care l-a fost denumit un teren sintetic, din cele lungi și verzi, dar metalice.
Aici, un nou președinte, nimeni altul decât Gică Craioveanu, ne spune că a revenit, dar știm noi dacă a plecat vreodată, vorbim de fotbal în România, primarul Mario De Mezzo, care parcă se vrea mag, ia cuvântul și îi aduce din nou în prim-plan pe slătineni, aprecierile curg la fiecare pas, zici că s-au terminat prostiile, fiindcă urmează vremuri mândre pentru CSM Slatina (dar oare?).
„Gică, uite, îți zic un mare mulțam că ai venit „acasă” și, știi, titlul de cetățean de onoare e acum al tău. Ai acceptat să preșezi clubul, bravo, bravo”, se exprimă primarul cu linii de emfază, dar Gică Craioveanu, pe un ton solemn, totuși optimist, ne promite că va face tot posibilul, adică să luăm cumva Slatina de la podea, să zburde pe timpii fotbalului ca altădată.
„Mulțumesc de invitație, titlu și eu sunt bulversat (dar pozitiv), și da, mă întorc de unde am plecat, parcă-ar fi fost ieri… părinții mei sunt mândri, știți cum e, dar vreau și eu să le fac ce mi-au făcut ei, dar cu un plus, nu o să mă las”, dă el apă la moară speranțelor, dar vorba asta cu „să luptăm pentru promovare”, mai că face să ne gândim la trecut, ani de interdicție și câteva controverse, ca să nu ne pierdem în detalii.
Pentru Gică, nu e vorba doar de mândrie, ci de acea nemuritoare dorință de a lua totul de la zero, nu mai vin scuzele, nu mai prohibițiile, e doar el și echipa de voinici care vine, dar poate nu înțelegem, și mândria lui e o replică la ironia destinului.
Un alt mare pe teren, Ionuț Luțu, aruncă promisiuni în eter
Dar să nu uităm, Ionuț Luțu, un alt nume cunoscut, s-a făcut auzit și și-a lăsat amprenta pe stadion, unde, recunoaște el, mingea nu mai vrea să calce pe unde o îndrumă el. E complicat, adică, de la Steaua la ce echipă e acum… “la ce lot avem, mai știm, poate un titlu, s-ar putea să fim acolo, în Champions League zicem…” sună toate acestea ca o melodie veche, dar acum sunt alte echipe în umbră.
“Sper să ne batem cu cei mari (de la CFR la Rapid), dar Craiova, cu Mitriță plecat, pierde un avantaj pe care îl merita, oare ne mai batem?”, întrebările lui sunt ca niște capcane în mintea unui cititor, care ar vrea atât de mult să înțeleagă ce se mai întâmplă.
Ce să mai zicem, și timpul i-a trecut pe toți, dar parcă nu se mai ascunde, ani pe umeri și kilograme pe care nu le recunoaște nimeni, stă Ionuț Luțu prin fața noastră, plin de nostalgie dar și cu regret la pachet. „Nea Ion avea o energie, dar eu… nu mai pot să alerg ca altădată”, afirmă el ca un artist pe sfârșit de carieră, dar noi știm că umorul îl salvează, la urma urmei Slatina rămâne orașul care nu moare, se transformă.
Desigur, despre toate aceste lucruri, un gust amar și o nesiguranță plutesc în aer, afectând pe toți, dar să vedem, poate vor veni vremuri în care nu vom mai căuta răspunsuri, pe când sperăm la un sezon fulminant, dar chiat și cu un pic de scandal suplimentar.
“`
