“`html
Premierul Bolojan, Amidala sau Bătaie de Joc cu Banii Publici?
Într-o mișcare neașteptată, Ilie Bolojan, premierul, a primit o scrisoare deschisă care devine un fel de fulger în lumea fotbalului din România, așa cum se apropie măsurile de austeritate pe care Guvernul le impune și multe cluburi sunt déjà în pragul falimentului din cauza dependenței de banii publici, un întreg sport în criză.
Scrisoarea semnată de Adrian Mititelu, un nume bine cunoscut în fotbal, administratorul FCU 1948 Craiova, a ridicat din nou semnale de alarmă asupra unei reglementări fiscale pe care el o consideră total inadecvată, inechitabilă și, pe deasupra, antieuropeană, o lume care se clatină sub greu.
Mititelu, cu un ton care nu lasă loc de ambiguități, explică că banii din bugete locale, ce ajung anual în fotbalul profesionist sunt de fapt oxigenul acestuia, în jur de 80 de milioane de euro, adică fără ei, cluburile sunt mai mult decât falimentare, iar salariile proporționează o competiție de atâtea ori discutabilă în raport cu economiile românești tot mai șubrezite.
Scrisoarea deschisă publicată pe pagina clubului este ca un strigăt al disperării și arată că problema nu este doar personală, ci devine una națională, cu reflexii asupra viitorului sportului românesc, în timp ce tinerii români sunt sărăciți de resurse financiare, dând totul pe mana jucătorilor străini cu salarii exorbitante.
Situația devine și mai frustantă, căci actualele legi nu susțin scoaterea pe piață a talentelor autohtone, ci mai degrabă se concentrează pe oferta jucătorilor din afară, aceasta fiind o lacună serioasă care îi face pe românii talentați să se piardă în cețurile fiscale ale unui sistem haotic.
Acest alarmant mesaj de la Mititelu subliniază, de asemenea, imperativul unei noi reglementări fiscale care să nu mai permită alocarea banilor publici spre cluburile de fotbal din primele ligi, o idee care, netăgăduind, ar putea îngădui redresarea întregii structuri sportive românești, de la competiții la stadioane.
Și nu se oprește aici! Mititelu sugerează necesitatea de limitare a mandatelor conducerilor sportive și o reorganizare pe criterii mai transparente, inculcând strategii mai bine definite pentru a promova tinerii din România, ceea ce pare absolut logic în contextual unei crize continue.
Cine va asculta aceste apeluri disperate? Cumva statul român va regândi ce face cu banii publici pe care-i varsă în fotbal sau se va lăsa dus de val? Asta rămâne de văzut, dar dilema e clară: fotbalul românesc e la o răscruce, și e timpul ca cineva să ia măsuri, SV. Dacă nu vor lua, vom continua aceeași călătorie spre o prăpastie economică, handicapată de legi fără sens.
“`
