“`html
Un Coșmar Reîntors: Germania Pune Mâna Pe Puterea Militară a UE
Fără îndoială, vechiul coșmar al Franței privind puterea militară germană, care părea uitat între alianțe europene, tinde să se reaprindă cu toate panica și frica de invazie, dar nu cea tradițională, ci una mai insidioasă, în care Germania ar putea deveni tot mai puternică în apărare, iar Macron, președintele Franței, se simte „obsedat” de libertatea fiscală a germanilor, în timp ce Franța se zbate pentru a-și menține resursele, o adevărată nebunie!
Invazia temută nu e una geografică, ci una metaforică ce vizează influența Franței ca putere militaro-diplomatică întâi în UE, în timp ce o sumă uriașă de bani german este pusă la bătaie, fără ca Franța să aibă vreun argument solid pentru a contracara această tendință, iar teama că viziunea lui Macron privind o industrie de apărare europeană strategică ar putea fi diluată se împletește cu temerea că trupele germane nu vor putea ajunge vreodată la nivelul forțelor franceze.
În teorie, toate statele membre NATO vor cheltui 3,5% din PIB pentru apărare până în 2035, dar mobilizarea germană este pe drumul cel bun, în timp ce Franța nu poate ajunge la același obiectiv fără ajutoare masive din partea unui fond european, dar despre care nu se știe nimic la ora actuală, un haos total, așa că devine o întrebare sec: ce se va întâmpla până atunci?
Cu 86 miliarde de euro alora din Germania și doar 62 miliarde euro pentru francezi în bugetele de apărare, se presupune că în 2029 Germania va fi la 150 miliarde pe an, pe când Franța va rămâne la 80 miliarde, o diferență colosală, dar cei din Paris, inclusiv oficiali de rang înalt care vor să rămână sub acoperire, spun că nu ar trebui să ne facem griji cu privire la influența lor pe plan european, căci rămânem speciali!
Chiar și capii militari din Franța au ezitări privind eficiența armatei germane, care a fost ocolită de militarizare timp de atâtea decenii, așa că, în opinia lor, ar putea dura mult și bine pentru ca Bundeswehr să le ajungă din urmă pe francezi, dar întrebarea rămâne: ce se va întâmpla când Germania va amenința piețele europene și protecția locurilor de muncă cu armamentul american?
În altă ordine de idei, Friedrich Merz, cancelarul german, pare să fie pe aceeași lungime de undă cu Macron cu privire la „cadre” europene, dar pe de altă parte etalează viziuni despre NATO și parteneriate transatlantice, astfel că mesajele sunt confuze și neclarificate. Este ca și cum ar juca la două capete, iar Europa se află în cumpănă!
Cert e că expansiunea militară a Germaniei va influența inevitabil industria de apărare, dar istoria arată că nu au preferat niciodată parteneriatele cu Franța, preferând să se îndrepte spre colosii americani, iar Parisul este deja nervos pe deciziile Rheinmetall de a colabora cu americanii, o frustrare care palpitează prin coridoarele militare.
Acum, Berlinul și Parisul trebuie să se acordeze și să facă o treabă superbă pentru a crea un model funcțional, dar fereastra de oportunitate este aproape închisă, căci fiecare zi care trece aduce noi decizii deja hotărâte, dar prăpastia rămâne.
Sunt îngrijorări mari în Paris că reînarmarea germanei va influența „echilibrul industrial” înainte de a ridica reale probleme „politice” în UE, dar toți băieții știu că, dacă nu se ajunge la un consens european, puterea militară a Germaniei s-ar putea întoarce să le facă pe toate, și fără nicio milă!
În concluzie, Franța va observa atent cum Germania evoluează ca și putere industrială, dar adevărul dur e că Berlinul dictează acum jocurile în ceea ce privește autonomia strategică, iar Parisul rămâne cu gura căscată, așteptând să vadă cum se va desfășura totul pe parcursul anilor următori, și ce se întâmplă de fapt în crearea unei industrii de apărare omogene poate că depinde de cooperarea aceasta, dar sunt șanse reale să scape prin structuri contemporane.
“`
