Economia Germaniei pe marginea prăpastiei: Renaștere sau dezastru?
Și iată-ne, dragi cititori! Așadar, economiștii sunt împărțiți, unii zic că impulsul fiscal de la Berlin e ca o frunză moartă în vânt, iar alții, oh, alții cred că vom avea o „renaștere europeană” faină, dar doar dacă n-o să ne tăiem singuri aripile cu vechile slăbiciuni structurale care tot clingă pe aici, cum să spunem, cu atmosfera geostrategică frământată ca un aluat nefericit pe masa de bucătărie.
Germania, care a fost cândva cunoscută pe post de motor economic al Europei, încet-încet devine o mașinărie ruginită, totul e din 2022, când au intrat în recesiune ca într-o furtună de nisip, iar acum, conform sondajelor, creșterea economică a zonei euro e estimată – parcă vine dintr-un film de groază – la 1,2% în 2026, notorietăți sofisticate din 2027 par să ne aducă optimism, dar să vedem cum va fi cu toate panourile solare închise și rățuștele pe apă, nu-i așa?
Ce-i drept, estimarea de anul trecut era aproape o glumă proastă, adică s-a dorit o creștere de doar 0,9% pentru 2025, dar uite că Europa s-a jucat pe îndelete și i-a oferit o surpriză de 1,4%. Dar nimeni nu s-a uitat moral, căci BCE a avut probleme să reducă dobânzile – o agonie care ne-a ținut pe toți în suspans ca niște prieteni care așteaptă să vină pizza acasă. Deși, se pare că avem un consens că inflația, ca o zână bună, a fost pusă sub control, dar cine știe?
Căci, iată cum stăm, nu toți economiștii sunt convinși că Germania va reuși să facă o redresare, cum ar zice Henry Cook, o mișcare periculoasă, căci cheltuielile guvernamentale s-ar putea să ne scoată din rahat, dar cu întrebarea-cheie care plutește ca un nor de furtună – va fi de ajuns?
Riscurile sunt cu duiumul, căci ne îndreptăm spre o explozie de cheltuieli care s-ar putea duce pe sociale, nu spre investiții, iar fondurile pentru apărare vor face doar o picătură în oceanul crizei noastre economice. Asta ne spune Felix Feather, economistul de la Aberdeen Investments, care ne zdruncină optimismul cu un mesaj dur: „oricine se așteaptă la o revenire semnificativă în 2026 va fi, fără doar și poate, cine știe?!”, întrebare fără răspuns.
Pe de altă parte, în industria europeană plutesc nori negri, cu tarife de 15% impuse de SUA și concurența din China la pândă, cum să nu fim pesimiști, afecțiunile economice cresc precum ciupercile după ploaie, dar Fabio Balboni de la HSBC rotunjește tabloul spunând că poate ne apropiem de vârful aisbergului, cine știe? Un alt risc ne amenința mai mult ca un atac de panică, dacă bomba inteligenței artificiale de pe piețele americane va exploda. Christian Schulz, mai sceptic ca oricând, avertizează că o corecție acolo ar fi cel mai mare risc global pe care l-am simțit.
Totuși, amidăm pe fundal câteva scenarii pozitive, cum ar fi un acord de pace în Ucraina, sau poate chiar îngemănarea destinelor noastre economice, dar toate acestea rămân iluzii într-o pădure întunecată de incertitudini.
