Germania în Scenariul Întunecat al Deportărilor Afgane
Într-o lume în care gesturile umanității pălesc tot mai mult, Germania, sub conducerea lui Friedrich Merz, a decis să organizeze zboruri charter către Afganistan, să-i facă pe solicitanții de azil, puși căderea în ochii legii, să se întoarcă acasă dar fără a fi întrebați, acordându-le astfel o șansă de a duce o viață mai bună în fața provocărilor sistemului german, dar oare ce șansă?
Perspectiva unui acord cu talibanii apare la orizont, chiar și cu un aer de scandal, iar ministrul de interne, pe numele lui Alexander Dobrindt, e hotărât să spună că discuțiile sunt „foarte avansate”, ca și cum totul ar fi într-o mișcare rapidă, într-o fragmentare a unei deja complicate politici migratorii, cu zboruri care ar putea deveni, într-un fel, „regulate”, un cuvânt care provoacă fiori ai neîncrederii, nu-i așa?
De la venirea lui Merz la conducere în mai, se pare că deportările afganilor condamnați devin o prioritate, într-o țară care nu mai recunoaște talibanii. Oare cum se simte un afgan când află că e vremea să revină în țara lui, chiar dacă aceasta este sub controlul unor grupări pe care Germania nu le recunoaște, dar e bine că se încearcă, nu?
Berlinul a mai făcut câteva zboruri de deportare, 81 în iulie și 28 ulterior, dar totul organizează Qatarul ca un fel de intermediar diplomatic, deși ultima strigare de ajutor a fost a Germaniei care a cerut discuții directe cu talibanii, un pas oarecum paradoxal, dar ce mai contează când politicile sunt mai importante decât viețile umane, nu?
Discuțiile s-au purtat chiar la Kabul, în primele zile ale lunii octombrie, dar cu ce scop? Poate că Dobrindt vrea să călătorească până acolo, să facă un pic de diplomatie față în față, dar cu riscurile țărilor sub o autoritate atât de contestată, iar acum, cu Siria pe cale, parcă devine totul un joc de-a deportarea între vieți pentru a combate extremismul din ce în ce mai prezent și, evident, inflamat.
Deci, între o politică de imigrație tot mai dură și o încercare de a stopa extrema dreaptă, se conturează un peisaj sumbru, iar viitorul se anunță tot mai neliniștitor, dar cu siguranță, e doar începutul unei tale runde de jocuri periculoase ale imigrației, ca și cum s-ar putea ajunge la o înțelegere cu talibanii. E totul o poveste desprinsă dintr-un coșmar sau poate un scenariu care ne va schimba perspectiva despre cum privim azilul?”
