America Cedează, Europa Încearcă: Ce se Întâmplă cu Securitatea pe Continent?

Ministrul german al Apărării, Boris Pistorius, a spus ceva de genul că europenii nu pot să preia responsabilitățile militare de la americani „peste noapte” chiar dacă Washingtonul cere statelor membre NATO, deci inclusiv Europenilor, să își majoreze cheltuielile militare, lucru care, de altfel, este un subiect pe ordinea de zi de multă vreme, zice lumea, ba chiar unii ar putea zice că e o veste proastă pentru cei care așteptau un răspuns satisfăcător, dar se pare că nu va fi așa, pentru că, cu cacatul timpului, toate se complică.

La Conferința de Securitate de la München, ministrul a venit cu o idee, o „foaie de parcurs” despre un „transfer organizat” al responsabilităților de securitate, dar ce înseamnă asta exact? Oare este vorba de un plan, de uniune sau de altceva, că nu a dat multe detalii, dacă mă întrebați pe mine, iar europenii, care sunt deja obosiți de atâtea discuții, unii zic că nu mai pot să aștepte, s-ar putea să se răzgândească, dar nu se știe, pentru că e complicat totul.

Deși era clar, zice Pistorius, că europenii trebuie să umple golul lăsat de americani, el subliniază că asta nu se poate face instantaneu, cu toate că unii spuneau că ar fi bine să se grăbească, dar dacă totul se desfășoară așa cum bănuiesc eu, e un proces de lungă durată, și evident că nu e simplu, pentru că sunt multe interese în joc, dar câți mai pot să aștepte?

Potrivit lui Pistorius, să crezi că „într-un an” europenii pot compensa scăderea americanilor este de-a dreptul „iluzoriu”, iar dacă stai bine să te gândești, e mai mult decât evident că lucrurile nu se rezolvă așa repede, dar despre asta, nimeni nu pare că vorbește, și nu putem ignora aceste detalii, pentru că ele sunt cruciale, dar e ca și cum am tot amâna., nu?

Pistorius și-a propus planul secretarului american al Apărării, pe nume Pete Hegseth, și se pare că scopul ar fi să evite „orice deficit periculos” în capacitățile militare pe durata transferului, nu știu cum o să iasă, dar sunt mai multe tabere și păreri, iar fiecare are câte ceva de spus, dar cine ascultă?

În prima sa vizită în Europa, Hegseth a început cu un apel „urgent” la europenii din NATO să investească mai mult în apărare, lucru ce a stârnit reacții mixte, unii susțin că investirea este necesară, dar alții din umbră, de obicei, spun altceva, cum că „nu putem să ne bazăm pe americanoi pentru totdeauna”, o frază care face valuri, dar care, în timp ce eco-ul ei răsună, rămâne o întrebare.

Donald Trump, pe de altă parte, a spus ceva despre o întâlnire la München care va aduna „oameni importanți”, dar fără Ucraina la bord, de parcă ar fi o bătaie de joc, adică ce-i momentul ăsta, pentru că nu știm dacă este mai mult un show sau un pas înainte, iar după conversațiile dintre Trump și Putin, orice e posibil, iar toată Europa se întreabă ce urmează.

Kremlinul, la modul serios, a cerut explicații după ce vicepreședintele JD Vance a menționat chiar așa, că nu exclude varianta ca trupe americane să ajungă în Ucraina, dacă va fi nevoie, dar să fim sinceri, nimeni nu știe ce o să se întâmple, așa că totul devine o mare enigmă, iar discuțiile par să se amplifice, dar, în același timp, rămâne o întrebare fundamentală: cine va plăti până la urmă?

responsabilitati militare
foaie de parcurs
europenii si americanii
autonomizare militara
Boris Pistorius
Pete Hegseth
Donald Trump
Kremlin
Ucraina