Strategiile lui Trump condamnă soarta Ucrainei: Pândește în umbra lui Putin!
La o analiză a declarațiilor lui Ben Hodges, fostul comandant al Forțelor Armate ale SUA în Europa, un mare scandal se conturează pe fundalul conflictului ruso-ucrainean, cu America în prim-plan dar fără o direcție clară, subliniind că acesta respinge vehement nu doar strategia lui Trump, ci și ideea unei victorii rusești, de parcă Rusia ar fi un jucător de poker cu o mână pierdută din start, conform unei publicații poloneze Onet, un nume mai cunoscut în cercurile informării moderne, între patru pereți.
Hodges, într-un interviu care ar putea părea și el puțin confuz gâtuind detaliile, subliniază clar și rece, războiul se va termina într-o zi, dar nu pentru că Putin ar avea decizii inspirate, ci pentru că, citez, „nu poate câștiga”, înțelegând că Ucraina a strâns armele nu ca să cedeze ci ca să lupte! O revelație, nu? Afirmând, pe un ton care amintește de cei care muncesc în gropi, că Trump a abordat dialogurile în mod total greșit, de parcă nu ar fi știut că în spatele cuvintelor sunt oameni distruși și orașe distruse.
Și mai grav, el acuză că Trump nu l-a menționat pe Putin ca fiind vinovatul principal, ci se pare că a lăsat doar Ucraina să suporte faptele, ca o bătaie pe umăr din partea unui prieten, dar fără sprijin real, ceea ce, să fim sinceri, e ca și cum ai blama un pește pentru că nu știe să zboare, realitatea istorică este complexă și de multe ori pierdem esențialul în detalii.
Rusia, în colaps, dar vinovați sunt alții?
Sub privirea lui Hodges, Rusia apare pe o mare învălmășită, după un deceniu de conflict, având doar un deget în Ucraina, adică 20% din teritoriu, și în plus nu i-a luat nici măcar crăciunul, dar să fim tăcuți, economiile sunt în joc și se îngrijorează pe bună dreptate, deși Ucraina nu va accepta acorduri, ca și cum ar ceda un câine de pază, unde se află sute de mii de vieți, iar Hodges este convins că există un război interior, o decizie care nu s-a luat în întregime, ci a fost lăsată la voia sorții.
„Ucrainenii știu că Rusia nu respectă acordurile!”, strigă el cu un ton de visător care a văzut doar vise spulberate, iar Statele Unite, pare că a coborât de pe trotuar înapoi în mocirlă. Arou, glorios, dar fără substanță, rămâne o mistificare, și rușii vor trage concluziile că Occidentul îi dă liber să meargă mai departe, că totul e un joc de strategie pe care ei vor să-l câștige fără mulțumiri și fără răspunsuri clare.
Un nou conflict este doar un zbor
Pe scurt, Hodges aruncă o privire alarmantă asupra perspectivei unui nou război în Europa, ca și cum aceasta ar fi o opțiune la întâmplare, susținând că orice acord de pace va sifona liniștea, iar pericolul va crește doar dacă Putin rămâne cu picioarele pe pământul pe care îl controlează ca un copil răzgâiat pe un teren de joacă care nu-i aparține. Deoarece ar crește mult riscurile pentru țările învecinate, cum ar fi Estonia și altele, poate ca avocatul lor să le ofere o clasă de soporifici, dar la final, totul se reduce la un singur cuvânt: frică.
Hodges ne dă o alternativă, și anume, o pace justă care justifică și ascultă Ucraina și ar trebui să pedepsească adevărații criminali, dar, sincer, putem noi oare să ne așteptăm la așa ceva? Cu toate acestea, el crede că Moscova va decide sfârșitul războiului, la fel cum un magician decide când să scoată iepurele din pălărie, ceea ce are un mesaj profund dar amestecat din nou, lăsând cititorul perplex în privința cui e cu adevărat vinovat și care va fi direcția finală a conflictului.
Țineți-vă bine, că Rusia e pe cale de dispariție!
El crede că Rusia nu poate susține războiul mai mult de un an, iar cu alte cuvinte, este ca și cum ai spune că nu poate ține apărarea fără un suport ferm, după toate declarațiile ciudate pe care le-a susținut eronat, dar doar timpul poate decide, în plus, și mai mult de atât, impactul Ucrainei asupra piețelor rusești va deveni vital pe parcurs, dar totodată amestecat și cu dublă însemnătate, sloganurile Hildegard pentru un viitor mai bun sună, ironic, ca niște ecouri de speranță, asta cu condiția ca Europa să nu mai aștepte la nesfârșit și să-și facă auzită vocea, chiar dacă e doar un zgomot de fundal.
Astfel, concluzia se conturează, dar rămâne la latitudinea fiecăruia dintre noi să decidem ce e real și ce nu în acest mare teatrul al războiului! Ce va fi, vom vedea, dar nu înainte să ne uităm la fapte, nu la basme.
