Povestea ascunsă a generalului Xu: Când disidența devine legendă
Un general, da, Xu Qinxian, adică, în 1989, el comanda Grupul de Armata 38 și a decis să nu își trimită trupele în Beijing, cum ar fi trebuit, conform ordinelor date de cei de la Partidul Comunist, care, culmea, în cadrul crizei din Piața Tienanmen, pfff, a fost un moment de mare turbulență. Refuzul lui a fost un gest nespecificat, dar neoficial, care a bulversat tot ce știam noi despre loialitate în fața puterii, unde se presupune că trebuie să te supui orbește. De ce? Din principiu, el zicea că așa ceva ar crea haos și sânge pentru că, nu-i așa, un comandant care ar acționa conform ordinului ar fi fost, cum să spun, un criminal, un păcătos, un lucru greu de imaginat pentru puritatea armatei.
A prezentat asta undeva, da, într-un proces militar în 1990, filmat oarecum clandestin, adică e un video, și explicație era în fața judecătorilor, în haine civile, o imagine captivantă, unde el susținea refuzul său, lucru ce a fost binevenit, deși foarte mult timp a fost secret, și uite că acum, cu ajutorul lui Wu Renhua, un istoric care a emigrat, și asta nu-i deloc puțin lucru, s-a relevat taina. A fost ascunsă zeci de ani, acum e pe YouTube, pe X, și, mda, chestiile astea sunt de nerefuzat.
Așadar, Xu a fost aproape șters din istorie, așa, cum să zic, aproape o fantomă în arhivele oficiale împărțite ale Chinei, unde nu e loc de o astfel de poveste, un refuz de a apăsa trăgaciul. Detaliile au fost împăturite, ascunse sub un covor imaginar al uitării, dar acum, surpriză! A ieșit la iveală, neavând parte de aceleași echilibristici ca în vremurile de atunci.
Decizia mai presus de toate într-un context exploziv
Acum să revenim, refuzul lui Xu a fost cam în momentul în care, știți voi, marii șefi din China, sub influența lui Deng Xiaoping, considerau necesar, cumva, intervenția militară pentru a apuca turma protestatarilor, pentru că, nu e asta toată povestea? Masacrul din Piața Tienanmen, din 3-4 iunie 1989, unde soldații au tras în civil și manifestanți, era evenimentul de neuitat, de care toată lumea ar trebui să-și aducă aminte, dar puțini pot. Ordinul de mobilizare nu era documentat, ci doar verbal, dar cum putea un om, un comandant, să acționeze în numele unei ideologii fără a o dezbate? Chiar a subliniat tensiunile din acea perioadă, din armată și din rândul conducerii, o chestiune nu tocmai simplă de gestionat.
Consecințele și amintirea unui erou neștiut
Post-proces, ghici ce? Exmatriculat din Partidul Comunist și condamnat la cinci ani de pușcărie, asta e viața lui Xu, dar a fost exilat intern în Hebei, Shijiazhuang, unde, cumva, s-a dus într-o umbră, dar nu a uitat să susțină că tot ce a făcut a fost pentru conștiință, da, fără pic de regret, fiecare dintre noi, uneori ajungi să te întrebi cât de mult știi despre demnitate, nu? Morți, pe când generalul a trecut în neființă în 2021, la 85 de ani, dar recent, oh, recent, toate astea cu materialul video a adus valuri de curiozitate. Se discuta despre ce înseamnă să fii un disident într-un moment de cotitură, în care cineva se ridică cu capul sus.
Masacrarea de la Tienanmen, un subiect tabu, subiect de cenzură în China, unde de obicei informațiile despre proteste dispar, dar, cu filmulețul acesta, hai să ne întrebăm: nu e o oportunitate rară pentru a reexamina întreaga poveste? Amestecul de moralitate, disciplină și responsabilitate individuală se îmbină într-un dans grotesc al istoriei moderne chineze, totul ca un puzzle ce refuză să se îmbine, dar, totuși, cumva, continuăm să căutăm fragmentele pierdute.
