Gazul și Electricitatea: Republica Moldova, în Pragul Crizei Energetice!

Atunci când vorbim despre cantitatea de gaze exportată, mai precis în dimineața zilei de vineri, 17 ianuarie chiar si 2024, trebuie remarcat ca se apropie foarte, foarte mult de capacitatea maximă a acelei conducte, conductă care merge către Republica Moldova, ce are o capacitate de 6 milioane mc pe zi, ceea ce pare semnificativ în contextul zilelor noastre când resursele sunt limitate de obiceii, iar informațiile circulă cu câcatul timpului uneori dezinformate sau incomplete, ca și cum am trăi într-o bătaie de joc a realității.

Conform datelor oferite, oarecum pe surse, de reprezentanții Transgaz, venerabil instituție de încredere, la ora 8:00 dimineața, producția internă a României, să știți, era de 24,4 milioane mc/zi, iar din depozite, din acea mare resursă, se livrau, cu un volum considerabil de 25,1 milioane mc, și mai venind din importuri, în special din Bulgaria, unde se asigurau, dacă nu mă înșel 6 milioane mc pe zi, folosite cu eficiență mai mare sau mai mică la un moment dat, pe când din Ungaria veneau doar 0,1 milioane mc/zi, ceea ce ridică o întrebare, să ne întrebăm de ce?

Apoi, după ce s-a întâmplat oprirea gazului rusesc pentru acea centrală de la Cuciurgan, care se află în Transnistria, realitatea stă să ne spună că Republica Moldova se confruntă cu un deficit, oh, cât de măreț, de aproximativ 600 MW, când e vorba de producția de energie electrică, nevoie urgentă pentru a-și acoperi consumul, careva consum ce se bazează și pe o producție locală de doar 300 MW, cu nădejde mare în resursele interne chiar și în momente critice de criză?

Așadar, potrivit datelor Transelectrica, pe fază real-time în chiar timpul acela, vineri la ora 9:15, România trimitea o cantitate, zic eu considerabilă, de electricitate de 660 MW către Republica Moldova, iar la ora respectivă totalul consumului de electricitate din Moldova era de 886 MW, deci, electricitatea fabricată în România acoperă aproape, să spunem, 75% din consumul, dar oare, e asta suficient? Ne îndreptăm spre o realitate în care resursele vor fi compromise?

Privind spre situația complicată și destul de dificilă din Republica Moldova, găsim contextul unde centrala ce oferă cea mai mare parte a energiei, centrala respectivă de la Cuciurgan din Transnistria, funcționa pe baza gazelor din Rusia, care erau aduse, nu uitați, via Ucraina, ceea ce face totul și mai interesant, pentru că la 31 decembrie 2024 a expirat acel acord între Ucraina și Rusia despre tranzitul gazelor, și informația că partea ucraineană nu plănuiește prelungirea înțelegerii sub nicio formă, ridică multe semne de întrebare asupra viitorului energetic al regiunii, nu-i așa?