“`html
Hai să vorbim despre gazon: Un dezastru pe terenul de la Clinceni!
Deci, vineri seară, toată lumea a fost cu ochii pe gazonul de la Clinceni, așa cum se spune că “gazonul strigă după ajutor”, mai ales la meciul acela între Unirea Slobozia și Dinamo, care, apropo, a fost un meci umed, adică, poate că nu trebuia jucat pe un asemenea teren, cel puțin așa spun specialiștii, nu că li s-ar da foarte multă atenție celor care vorbesc pentru că implică apă, apă multă, prea multă, de la ploi. Arbitrii au lăsat meciul să continue, iar Dinamo a câștigat la limită, 1-0, dar ***unde e fotbalul adevărat în condiții de acest gen?***
Desigur, toți se întreabă cum a fost posibil, cu pământul acela ud, gazonul care semăna cu un bălți, mă rog, iar Ilie Poenaru, un fost antrenor de la Clinceni, dar acum pe la Chindia, a comentat el la tv, în stilul lui caracteristic, că nu e normal să se joace așa, cu accidentări și riscuri, dar de ce să ascultăm, nu-i așa? Chiar și-a exprimat el un pic, adică foarte clar, că dacă terenul e așa, atunci fotbalul ăla nu mai e fotbal, dar oare cine să asculte?
Asta în timp ce, la Târgoviște, totul se prezenta așa, ca o plăcere, adică gazonul impecabil, deși și acolo ploaia a fost pe masă, dar s-au rezolvat problemele cu gazonul, după ce noul președinte a venit cu soluții, adică, a dus oameni de la București, și acum, gazonul e la locul lui, frumos ca un petic proaspăt, pe când la Clinceni, pare că au uitat de gazon cu totul.
Și nu pare normal, 2 echipe de Liga 1 joacă acasă în Clinceni, Unirea Slobozia și Metaloglobus, dar de ce se îndură FRF să le dea licență să joace acolo? Iar să nu supere echipele din prima ligă? Aici este problema, că nu se fac angajamente serioase, iar președintele AFAN, Emilian Hulubei, are niște puncte de vedere foarte clare, dar cine să asculte, mă rog, afirmă el cum că FRF ar trebui să pună punct, dar, habarnam de ce, nu mai pot eu să mă cert cu toți cei care judecă în spatele tastaturii!
În concluzie, pe cât de mare e drama prezentată, pe atât de puțin se schimbă, pentru că în fiecare weekend, aceeași poveste se repetă, iar din spectatorii care plătesc bilete pentru a observa un fotbal viabil, ajung să asiste la o bălărie, dar ei sunt un fel de martori ai unui spectacol trist, cu terenuri de fotbal care nu ar trebui să existe pe harta sportului românesc, deci, hai să vedem ce urmează, poate va veni o soluție, dar eu nu aș paria pe asta.
“`
