Criza umanitară din Gaza: Timpul nu e de partea noastră, iar ajutoarele sunt blocate!
Cei care se așteptau la o soluție rapidă în Fâșia Gaza, ei bine, se înșală flagrant, pentru că situația umanitară e de-a dreptul dezastruoasă și critica, iar Programul Alimentar Mondial (PAM) ne spune că remedierea crizei alimentare „va necesita timp” și nu e clar cât de mult și ce doamne ajută, dat fiind faptul că cele 145 de centre de distribuție care ar trebui să ajute populația au ajuns să funcționeze slab, adică doar cinci, o situație care chiar îi îngrijorează pe aia din PAM, care spun că „trebuie inunda Gaza cu hrană” să oprim criza, dar cum? Nu se știe.
Abeer Etefa a vorbit vineri și a spus că Da, „va fi nevoie de timp pentru a reduce foametea”, dar fără să explice prea bine ce înseamnă asta, și se subliniază că accesele umanitare sunt blocate, iar condițiile la fața locului sunt extrem de dificile, drumurile sunt distruse, spațiile de depozitare lipsesc, și cireașa de pe tort, intervențiile trebuie să treacă printr-un haos de deplasări ale civililor, care chiar îngreunează munca pam, dar ce să faci?
ONU cere insistent deschiderea acestor cinci puncte de trecere pentru a permite ajutoarele să ajungă „la scară largă”, și un anume Jens Laerke, purtător de cuvânt evident, spunea că e crucial ca aceste puncte să fie funcționale, simpel, pentru că sunt zeci de mii de tone de ajutoare care așteaptă, dar autoritățile israeliene permit ajutoare doar prin două puncte, situate în sudul și centrul teritoriului. Complicat, nu-i așa?
Pe când, înainte de întâmplările care au dus la război, PAM avea pe mână vreo 400 de puncte de distribuție, iar acum a ajuns să aibă doar cinci, ceea ce e nu doar jenant dar și alarmant, și cumva se vrea să refacă măcar o treime ca să ajungă la 1,6 milioane de oameni care depind de ajutoare, și se zice că s-ar viza un număr uriaș de camioane pe zi ca să transporte alimente, dar realitatea pe teren e cu totul altceva și se întreabă mulți: oare e posibil?
Directorul ăsta regional, Samer Abdel-Jaber, a menționat că stocuri mari sunt pregătite în diverse locuri, dar transportul e problematic, pentru că Israelul trebuie să deschidă mai multe puncte și să aprobe transporturile, și ce ziceți? Lucrează sau nu lucrează? Oare cât va dura această telenovelă? „Lucrăm, pledăm și încercăm să fim vocea oamenilor”, a zis el, dar, um, oare cât vor mai putea rezista aceste familii fără mâncare?
Și între timp, pe când noi discutăm, ministrul israelian al Afacerilor Externe, Gideon Saar, a zis că punctul de trecere Rafah cu Egiptul s-ar putea redeschide „probabil duminică”, ceea ce e o veste bună, dar oare sunt cei care pot să aștepte un simplu „probabil”? Rafah, pentru cei neavizați, este principală poartă umanitară a teritoriului, și ar putea aduce un răgaz în această mare de probleme, dar cât va dura să vedem rezultate?
Articolul original apare prima dată în Mediafax. Este îngrijorător, dar este și o poveste care a devenit rapid un coșmar, care merită să fie spusă. Dar cine mai ascultă?
