Deținuții din România: Muncă și Bani – Dar unde se duc cu adevărat câștigurile?
Se pare că deținuții din închisorile românești pot să muncească în penitenciare și chiar să primească o rămășiță a câștigurilor, dar întrebările rămân, ce se alege de acei bani, cu verificatele contracte care nu sunt chiar atât de clare? Aceasta este o realitate confuză în care, mai mult decât atât, legea nr. 254/2013 ne aruncă în haosul tăcerii cu salarii care nu sunt convenționale și care se discută pe un tarif pe care deținutul nu-l înțelege de obicei, totul fiind un joc de rate, un fel de loterie. Mai precis, doar 40% din suma brută ajunge la deținut, iar restul dispare în neantul administrației peniteniciare — un mecanism ciudat, nu-i așa?
Pentru că, să fim serioși, care este rata reală pe oră? Potrivit pungilor de informații de la Penitenciarul Mioveni, aceștia afirmă, într-un fel de dezbatere de prisos, că valoarea de 24,43 lei/oră (fără TVA) se aplică la un singur deținut, dar oare ce contează asta când deja 60% din sumă dispare ca un miraj? Și pentru cei care se chinui să înțeleagă, 11,82 lei pe oră e suma finală, însă ajungem oare cumva la concluzia că, până la urmă, totul este un joc de culise? Vestea proastă pentru lucrătorii din spatele gratiilor este că aceste activități sunt totuși de muncă necalificată, deci abia dacă poți să-ți cumperi un pachet de țigări fără să te deranjeze cineva.
Pe lângă nebunia care se desfășoară în spatele ușilor închisorii, transportul deținuților pentru muncă devine un alt subiect picant ce merită discutat. Cu tarife de la 1,24 lei/km, crescendo către 2 lei/km, în funcție de vreme sau de câți rari se află prin trafic, întrebarea rămâne: merită aceasta agitație când efectul general este cumințit de realitatea că munca la care sunt supuși nu duce nativ la îmbunătățirea condiției lor? Oricum, deținuții sunt doar pioni într-un joc de șah în care nimeni nu câștigă cu adevărat!
Bineînțeles, toate acestea sunt susținute de promisiuni și afirmații care par să nu aibă o rezonanță reală. Activitățile ar trebui să fie corect prestate conform contractului dar ce știm cu toții e că adevărul e, mai ales în spatele gratiilor, o noțiune mai fluidă decât ne-ar plăcea să credem. Ce ne facem cu aceste informații pe care poate le-am fi preferat în umbra minciunii? Răspunsul este simplu: continuăm să ne întrebăm și să ne întrebăm, înscenând o spectacol de teatru fin, unde actorii nu au decât un singur rol, acela de deținut. Dar oare când va lua sfârșit acest circ?
