Gara din România: Povestea degradării unei clădiri impresionante construită după modelul austriac
Într-un trist decor de abandon și decădere, gara din Hunedoara, construită după modelul celor din Austria, a fost lăsată în paragină acum mai bine de șase ani. Odată o bijuterie arhitecturală ce impresiona prin frumusețea sa atemporală, acum gara pare uitată de lume, iar mărturii ale trecutului ei glorios zac acum în ruină.
În anul 2018, gara din Hunedoara a fost închisă, iar tristețea a cuprins locuitorii din zonă după suspendarea circulației trenurilor de călători pe ruta Hunedoara – Simeria. De atunci, clădirea a rămas în uitare, neprimind nicio atenție din partea autorităților, iar ecoul roților de tren pe șinele stătătoare s-a stins treptat.
Chiar dacă arhitectura gării impresiona, fiind inspirată de celebrele gări austriece, soarta a fost crudă cu această bijuterie. Lăsată să se degradeze în liniște, clădirea a căzut pradă actelor de vandalism, iar urmele timpului se văd clar. Ferestre sparte, tencuială mucegăită, elemente arhitecturale putrede, acestea sunt doar câteva din semnele de deteriorare evidente.
În inima gării, se găsesc fresce din anii ’50, martori ai unei epoci trecute, dar și acestea nu au scăpat de imboldul degradării. Culoarea s-a estompat, iar umezeala și trecerea anilor au lăsat urme adânci asupra lor. Un simbol al epocii socialiste, o stea ruginită deasupra orologiului stricat atrage privirile, amintind de vremuri apuse.
Pe lângă aspectul său exterior afectat de trecerea timpului, infrastructura interioară a gării suferă de asemenea. Instalațiile electrice sunt nefuncționale în multe încăperi, plafonul s-a prăbușit parțial, iar acoperișul lasă să se vadă semne clare de degradare. Podelele de piatră, cândva strălucitoare, sunt acum marcate de denivelări și semne evidente de uzură.
Printre ruine, poveștile trecutului își găsesc ecoul. Muncitori și oțelari, reprezentați în fresce pline de istorie, amintesc de vremuri în care viața își găsea împlinirea în fabriile și uzinele orașului. Dar acum, aceste voci ale trecutului par pierdute în negura uitării, într-o gară părăsită și neatinsă de zgomotul vieții feroviare care o anima cândva.
Railway Hunedoara: Odată un loc plin de viață și mișcare
Veteranii de război și bătrânii orașului își amintesc cu nostalgie de zilele în care gara din Hunedoara era un loc vibrant, plin de viață și mișcare. Sute de muncitori se adunau zilnic în acest punct strategic, pornind călătorii spre uzinele și fabricile Hunedoarei, sau către orașele vecine.
Cu peste 30 de spații funcționale, gara avea o funcționalitate diversă, de la săli de așteptare și restaurante până la baruri și terase pentru cei veniți în grabă sau cei care așteptau sosirea trenurilor. Atmosfera era animată, iar pulsele orașului băteau puternic printre zidurile vechii gări.
Dar timpul pare că a adus și pustiirea asupra acestui loc. După anii ’90, numărul călătorilor a început să scadă, iar trenurile care mai circulau pe ruta Hunedoara – Simeria erau din ce în ce mai goale. Agitația și viața care odinioară dădeau viață gării s-au stins încet, lăsând loc unui murmur surd de uitare.
În fața acestei triste realități, unii localnici încearcă să atragă atenția asupra soartei gării din Hunedoara. Proteste și rugăminți se pierd în vânt, iar amărăciunea stăpânește inimile celor care văd cum istoria se stinge în tăcere. O clădire ce ar putea fi readusă la viață, să strălucească din nou ca un simbol al orașului, acum zace inertă, amintind doar de vremuri apuse.
“Chiar dacă trenurile nu mai trec, amintirile și povestea gării Hunedoarei ar putea fi păstrate în memoria orașului. În loc să devină un mormânt de trecut, gara ar putea renăscută și să-i ofere orașului o rază de speranță și frumusețe!”, a declarat un locuitor al Hunedoarei pentru Adevărul.
