Un studiu dezvăluie capacitatea gândacilor de a manifesta o „memorie colectivă” în luarea deciziilor de grup
Un grup de cercetători de la Université Libre de Bruxelles a realizat un studiu care sugerează că gândacii americani (Periplaneta americana) pot dezvolta o formă de „memorie colectivă” generată din interacțiunile sociale dintre indivizii unui grup, o memorie ce nu poate fi atribuită niciunui individ în parte. Această descoperire ar putea redefini modul în care comportamentul colectiv al animalelor este înțeles, conform unui raport publicat de Science Alert.
Detalii privind experimentul realizat
Cercetătorii au studiat comportamentul gândacilor americani printr-un experiment în care aceștia puteau alege între două adăposturi identice, diferențiate doar prin iluminare. Inițial, insectele preferau adăpostul luminat cu lumină roșie, care era perceput de ele ca fiind mai întunecat și implicit mai sigur.
Odată ce grupurile s-au instalat într-unul dintre cele două adăposturi, oamenii de știință au modificat iluminarea, transformând astfel refugiul ales într-un spațiu mai puțin atrăgător. În aceste condiții, gândacii aflați singuri au schimbat rapid adăpostul, în timp ce grupurile mai mari au rămas în locația inițială, deși aceasta devenise mai puțin favorabilă.
Rolul interacțiunilor sociale în menținerea deciziilor colective
Autorii studiului explică faptul că acest comportament nu poate fi atribuit memoriei individuale a gândacilor, ci rezultă din interacțiunile sociale din cadrul grupului. Fiecare gândac tinde să rămână în locul în care se află ceilalți membri ai coloniei, iar când grupul devine suficient de mare, atracția socială depășește impactul stimulilor mediului exterior.
Rezistența grupurilor mari de gândaci în fața schimbărilor din mediul lor indică astfel un fenomen de memorie emergentă la nivel colectiv, care influențează deciziile indivizilor prin mecanisme sociale complexe.
Simulările pe computer validează ipoteza memoriei colective
Pentru a verifica dacă acest comportament poate apărea fără existența unei memorii individuale, cercetătorii au efectuat simulări pe calculator cu „insecte virtuale”, care nu aveau nicio formă de memorie individuală. Aceste simulări au demonstrat că același tip de comportament colectiv a putut fi observat, susținând ipoteza că memoria colectivă este generată exclusiv prin interacțiuni sociale.
Posibilități de aplicare la alte specii
În opinia cercetătorilor, acest mecanism de memorie socială ar putea fi prezent și la alte specii care iau decizii în grup, cum sunt furnicile, albinele, bancurile de pești sau stolurile de păsări. Ei sugerează că fenomenul de „memorie colectivă” ar putea fi mult mai răspândit în natură decât se credea anterior.
Astfel, studiul contribuie la înțelegerea comportamentului colectiv, indicând că deciziile grupurilor nu depind exclusiv de cunoștințele individuale, ci emerg din dinamica socială a membrilor grupului.
În final, aceste concluzii invită la o reevaluare a modului în care oamenii de știință analizează procesele decizionale și comportamentul colectiv în rândul animalelor sociale, deschizând noi direcții de cercetare în domeniul neurobiologiei sociale și ecologiei comportamentale.
