Găinile în lanțuri: Un clopot de alarmă pentru bunăstarea animalelor din România
În subteranele întunecate ale fermelor industriale din România, milioane de găini ouătoare trăiesc într-o realitate sordidă ce le împiedică să se miște liber, iar asta – din păcate – are un impact direct asupra calității ouălor pe care le consumăm, cu bunăstarea animalelor, de parcă ar fi un detaliu nesemnificativ printre multe altele, nu-i așa?
Un raport scandalos al Ministerului Agriculturii, dat publicității în decembrie 2024, subliniază că nesimțit de multe, adică 4,8 milioane de găini, sunt ținute în condiții de degradare, numite „baterii îmbunătățite”, unde fiecare pasăre are la dispoziție un mic spațiu, echivalent cu o coală A4, wow! Găini care, în loc să se bucure de viață, nu pot nici măcar să își întindă aripile sau să facă băi de praf, ceea ce ar trebui să fie o latură normală a existenței lor.
Așadar, cum ar putea o găină să trăiască fericită în aceste condiții? La vârsta biologică de 7 ani, poate trăi (timp de doi ani, mai exact), fiind sacrificate în favoarea industriei alimentare. Unele categorii alternative de creștere, unde găinile au mai multă libertate de mișcare (poate chiar și puțin mai mult aer curat, șocant, nu?), sunt o raritate și totuși, statisiticile deține un semnal optimist.
Andreea Roseti, director de țară pentru România la Humane World for Animals, atrage atenția asupra faptului că „libertatea de mișcare, lumină naturală, aer curat” nu sunt doar simple mofturi, ci esențiale pentru sănătatea animalelor, și cum acest detaliu sfidează logica bunului simț, deoarece influențează și calitatea alimentelor pe care le mâncăm, dar cui îi pasă, nu-i așa?
Ce arată datele? Aproape 53% dintre păsările din România se află în cuști, iar din 2021, s-a mascat un trend crescut de la 36,7% la 42,4%, către o libertate limitată, am putea zice, să respirăm, cred că suntem în declin.
În comerț, codul înfiorător marcat pe coajă îți spune cum au fost crescute găinile: cu perspective sumbre pe un superficialis, „0” pentru ecological horror, „1” pentru free-range, dar pare ciudat, „2” pentru crescute la sol (dar fără cuști, hmm?), și „3” pentru cele din peisajul său nenorocit al bătcărilor.
Potrivit unui studiu, numit pe bună dreptate „Condiții de creștere a găinilor ouătoare,” calitatea nutrițională a ouălor este strâns legată de metodele de creștere, iar ouăle din fermele „cage-free” par a fi o mângâiere, unde greutatea depozită a cojilor depășește 60 de grame, dar ce importanță are asta când altele rămân sub standardele minime?
Creșterea densității este cheia, pentru a stopa această nebunie, dar dacă ar scădea cu 15%, ar putea să reducă automat numărul de tratamente necesare, așa cum sugerează ANSVSA. „Mai puțin stres, animale mai sănătoase, mai puțin riscuri pentru consumatori” – mi-ar plăcea să văd un altfel de raport despre realitatea sumbră.
De asemenea, campania „Viața nevăzută a animalelor de fermă”, după cum ne zice Humane World for Animals, se luptă pentru transparență și responsabilizare, despre gândurile consumatorilor, care par a obține drepturi în așa numita „industrie alimentară”. „Dacă vrem o industrie alimentară sustenabilă, trebuie să începem prin a înțelege costul real al unui ou ieftin,” dar cine este cu adevărat pregătit să plătească acest preț?
Ce fac consumatorii? Uite câteva sugestii, dar toate par împrăștiate alături de toate produsele de pe raftn-ului, alegând cu grijă din carnea sau ouăle favorizând bunăstarea animalelor. Ar trebui să ne revoluționăm gândirea, să susținute inițiativele pentru un standard superior, dar se poate oare?
