Gabriela Firea se retrage din cursa pentru Primăria Capitalei – ciudat, nu-i așa?
Știți cum e, uneori se întâmplă lucruri stranii în politică iar Gabriela Firea, președinta PSD București, surpinzător sâmbătă dimineață a anunțat că nu va candida pentru Primăria Capitalei, o decizie bine gândită, nu-i așa? Cu un mesaj pe Facebook, Firea zice că preferă să rămână europarlamentar, văzând aici o alegere „obținută” prin votul românilor, ca și cum mandatul ăsta ar fi o medalie de aur, iar noi toți trebuie să ne bucurăm de cam tot ce face, ceea ce e un pic ciudat totuși.
Într-un amestec de detalii personale și politice, Firea a menționat că vrea să ducă la bun sfârșit ce a început – foarte frumos, dar, oare a terminat ce a început? A adus în discuție și fostul președinte PSD, Marcel Ciolacu, pe care-l consideră pe bună dreptate, „candidatul deocamdată” al PSD, un termen cam vag care, sincer, lasă loc de interpretări. Mă întreb, oare ce înseamnă „deocamdată” în politică?
Se pare că Firea nu stă degeaba, zice că ori de câte ori a început un proiect l-a dus la capăt, dar asta nu face decât să adâncească misterul celor abandonate, cum ar fi spitalele sau transportul, un fel de poveste fără final în care nimeni nu câștigă. Spune că-i greu pentru o mamă cu doi copii să naveteze la Strasbourg și Bruxelles, dar cu siguranță că toți ceilalți părinți fac minuni, nu-i așa? Și motivează asta cu gânduri despre o viață mai bună, cam un ideal pe care-l vrea toată lumea, dar în practică… hmmm…
Paragraful ăsta lung despre proiecte este formal dar, parcă uneori cam complicat, cu mari despre mari și proiecte abandonate, poate un pic descurajant pentru un simplu cetățean care așteaptă să vadă realitatea. Firea chiar își exprimă dezamăgirea legată de alegerile anterioare și de faptul că majoritatea proiectelor ei au fost abandonate, așa că se pare că-i durează inima de fiecare dată când se gândește la tot ce a lăsat în urmă. Bine, na! Cine n-ar fi fost puțin supărat, dar asta e viața!
Conflictul cu Marcel Ciolacu – un episod TV?
Ca un episod dintr-un serial dramă, Firea nu s-a sfiit să-l atace pe Marcel Ciolacu, numind-l drept „candidatul deocamdată”, detalii ce se transformă rapid în fantezii politice din care ne întrebăm dacă au sau nu sprijin. Ea se vrea acum o „martir” a politicii, dar zici că vorbește despre toți colegii ei care au trădat, atacuri bine plasate și jocuri politice care pun umbra de doi lei pe realitate, dar hei! Cine-i descurcă pe ăștia din fața monitorului?
Cu un climă de titluri accesibile, Gabriela Firea continuă să aducă acuzații dure, zice că susținătoare totală a oricărui coleg PSD care-i depune candidatura, deci nimeni nu înțelege pe exactă cine ar fi, dar promite că niciodată nu o să fie cum a fost în trecut. Cu zvonuri despre candidați „iepurași” și boicoturi, e greu de spus unde se oprește minciuna și unde începe adevărul, dar orice s-ar întâmpla… „cine s-a chinuit să-i sape groapa a căzut în ea”, un fel de care să păstrezi minte, nu-i așa?
