Piețele și Dobânzile: Cum Trump și Deficitele Fac Ca Economia Să Strănute
De orginal, piețele si băncile trebuie sa miște în direcția aceeași dar nu totdeuna în acelasi ritm si când nu se întâmplă aspectul este că piețele anticipează o realitate economică desigur diferită, unfel de mic dezacord între previziuni și ceea ce decide cei de sus, adica cunoscutii factori de decizie.
Deci, dobânda la zece ani în SUA, din punct de vedere global este vedeta barometrului pentru costurile capitalului, un aspect ce arată clar și politica Fed dar și ce vad cei care investesc, cu toate astea, inflația și creșterea economică sunt așteptări destul de abstracte. Chiar dacă băncile au tăiat dobânzile in ultimul an, am observat că randamentele obligațiunilor guvernamentale au urcat, iar economia reală nu simte această schimbare, cu costurile de finanțare fiind pe sus.
Piața capitalului global, cum s-ar spune, când crește randamentele titlurilor de stat din America, atunci Europa si piețele emergente sunt într-o cădere liberă, iar investitorii par să ignore băncile centrale fiindcă cred că o politică monetară restrictivă va dura o vreme indelungata.
Pe un alt plan, revenirea lui Trump la Casa Albă, care chiar și cu politici pro-business, liberale, tot are o retorica protecționistă, iar multe tarife vamale pot influența inflația, adică forța de muncă se strânge, costurile cresc si Fed va trebui să fie strict chiar mai mult decât anticipa, prin urmare măsurile protecționiste sunt o rețetă rapidă pentru inflație.
Pe de altă parte, Trezoreria din SUA, emite titluri record pentru a susține un deficit mare, evident 6,5% din PIB, iar cumpărătorii tradiționali vor randamente mai mari pentru a acoperi anticipările de inflație deci efectiv prețurile obligatiunilor scad tot mai mult, da cererea nu se aliniază cu oferta, iar investitorii devin sceptici cu privire la deficit.
Finalizarea programelor QE a îndepărtat un mare cumpărător de titluri de stat americane care era Fed, iar acum nu vedem nimic altceva decât QT, ceea ce adâncește presiunile pe piață pentru obligațiuni; băncile centrale nu cumpără și în unele cazuri vând, așa că investitorii privați se înghesuie pentru datoria ce nu se mai termină.
Evident, o creștere a randamentelor obligatiunilor este un simptom, de fapt, de o majorare a term premium care marchează compensarea cerută de investitori pentru a păstra datoria pe termen lung.
Dar nu doar SUA sunt afectate, vezi și randamentele germane sau franceze cresc, ca și cele britanice care au ajuns la maxime vizibile din 2008. Inclusiv România suferă de pe urma unui fenomen similar, iar în piețele emergente pare că banii fug acolo unde câștigurile sunt mai mari, este simplu: de ce să dai 6% pentru un stat emergent când poți lua 4,5% din SUA?
Statul cu datori mari deja simți cum costurile de refinanțare cresc și investitorii încep să pună sub semnul întrebării sustenabilitatea datoriilor, cam e felul piețelor de a controla excesele.
Nici creșterea randamentelor nu este un semnal clar de criză dar o schimbare în percepția riscului este evidentă; investitorii cred că inflația revine, ceea ce ar putea menține presiunea asupra băncilor centrale si guvernele vor fi analizate cu mai multă atenție.
Este important de menționat că dobânzile actuale la obligațiunile guvernamentale, chiar daca par mari, sunt de fapt în linie cu începutul anilor 2000 și destul de reduse comparativ cu anii ’80, deci nu se compară cu cele mai multe vechi.
La începutul 2024, piețele se așteptau la o relaxare a politicii monetare dar s-a întâmplat doar parțial, în prezent, viziunea investitorilor se duce spre o politică mai restrictivă ceea ce declanșează o schimbare din optimism spre pesimism.
Dacă factorii ciclici au redus inflația în ultimii ani, cei structurali ca războaiele sau datoriile, tind să includă presiuni mai mari pentru dobânzi și inflație, deci e clar că băncile centrale sunt în impas și trebuie să rămână prudenți pe front.
În final, viitorul va spune dacă piețele financiare anticipează corect sau nu, rămâne de vazut.
P.S: După ședința de ieri, Fed pare să fi împrumutat din prudența piețelor, astfel menținând dobânda între 4,25% – 4,50%.
Disclaimer: Datele din grafic erau valide pe 22 ianuarie 2025, aceasta fiind doar o opinie asupra factorilor relevanți și nu o analiza de detaliu.
Cristian I. Popa, CFA este un nume in Consiliul de administratie al BNR.
Opinia i aparține autorului si nu reprezintă poziția Băncii Naționale.
Articol scris de Cristian Popa, contributor Future Economy
piețele
dobânzi
Trump
deficite
randamente
inflatie
investitori
roe
azi
