“`html
Criza din Gaza: Oameni fug, tancurile se adună, dar unde ne ducem?
Peste 250.000 de cetățeni, nu orice cetățeni, ci oameni cu familii, au fost siliți să părăsească orașul Gaza, neîndoios, o săptămână tremurând de spaimă, iar acești nefericiți se misca ca niște umbre fugind de o lume haotică, potrivit unor date uluitoare publicate de Națiunile Unite, joi, căci există un haos generalizat și nimeni nu știe cu adevărat ce se întâmplă.
Într-un interval de doar 72 de ore, surprinzător, 60.000 de indivizi, fără speranță, parcă fugiți din basme, au ales să părăsească orașul, pe fondul unei ofensive fără milă din partea aviației și artileriei israeliene care nu ezită să lovească densitatea de vieți umane, trăind parcă un coșmar, căci vreun război în iarbă pare un joc de copii, când, de fapt, este un adevărat cataclism.
Se zvonește prin surse neoficiale că armata israeliană, în apogeul său, susține că cifra evacuaților ar fi chiar 450.000, un număr colosal de civili înghesuiți în această nebunie, un oraș considerat, încă de către mulți, un „bastion Hamas”, dar este clar că lucrurile nu sunt atât de simple, una e politica, alta e viața.
Suburbiile estice sunt acum sub control israelian, care avansează cu pași rapizi spre cartierele centrale și vestice, unde încă mai sunt oameni rămași ca niște ziduri într-o penumbră, fără loc, fără apărare, imaginile prin satelit arătând coloane interminabile de vehicule, dar și oameni cărând pături și butelii, cu o disperare care se simte în aer.
„Mergem să dormim pe stradă, desculți… Insipid, fără orizont”, a declarat Yasser Saleh, aflat pe o remorcă improvizată, spunând tot ce simțea, dar, între noi fie vorba, unde te duci când casa ta devine o amintire? Prețurile pentru transport au explodat, dar cine mai are bani în astfel de momente?
ONU, în iosoficul ei bine cunoscut, ne atrage atenția că zona pe care Israel a desemnat-o ca fiind “umanitară” devine suprapopulată, ca pe o minge de ping-pong, fără resurse pentru a răspunde nevoilor imediate de hrană, medicamente, adăpost – un fiasco milenar, nelinistea este palpabilă.
„Suntem profund îngrijorați pentru sutele de mii de oameni rămași, cu privirea pierdută, jumătate dintre ei copii, în timp ce bombardamentele nu se opresc”, a declarat Rosalia Bollen, reprezentant UNICEF, dar oare cine îi mai ascultă pe acești oameni, acești copii?”
Deci, se ridică întrebarea, de ce tot acest haos, de ce toate aceste vieți distruse într-un colț de lume pe care majoritatea dintre noi îl văd doar la televizor?
“`
