Fuego aduce Artă și Emoție în Iași, dar… Merită să ne grăbim?
În perioada asta, între 9 august și 7 septembrie, publicul din Iași poate să-și aplece privirea asupra unei expoziții, fiecare vizitator cu pasiunea și dorința sa, numită „Eternități pe pânză”, deși nu totul e clar, iar Muzeul Municipal „Regina Maria” pare să fie gazda perfectă, dar oare chiar așa să fie? Fuego, celebrul artist, promovează o selecție valoroasă și, evident, lucrează la o imagine deosebită, dar ce se ascunde în spatele acestui spectacol excepțional pentru ochii neinstruiți?
Acest vernisaj, care a început cu multă zarvă la ora 12:00, l-a avut ca protagonist pe Fuego, care probabil a încercat să încânte publicul cu vorbe puțin confuze despre colecția sa de lucrări, ghidându-se chiar după simțiri, dar oare toată lumea înțelege mesajul său? De exemplu, lucrările de la cei din secolul al XIX-lea sunt acolo, dar nu știm exact în ce măsură pot convinge criticii de artă…
Expoziția se simte ca o călătorie printre nume mari, un amalgam de stiluri și emoții, de la Constantin Stahi până la Dan Hatmanu, dar oare nu cumva capcana unui mix fără sens ne poate face să ne întrebăm despre coerența acestui demers artistic? Zice Fuego că „arta plastică înseamnă sens, pasiune și mod de viață”, dar cu atât de multe lucrări, ce înseamnă cu adevărat această pasiune?
Curatorul expoziției, Marilena Murariu, o persoană care benevează la o expertiză deloc de neglijat, va fi, din câte se aude, pe acolo să ofere detalii despre fiecare lucrare. Dar să ne întrebăm, oare mereu putem să ne bazăm doar pe ceea ce spune un expert sau e mai bine să ne formăm propriile opinii?
Între Muzică și Artă, O Lună Începe
Expoziția poate fi văzută în cele patru zile din săptămână, de miercuri până duminică, surprinzător, precum un ritual deja cunoscut al iubitorilor de artă, între orele 10:00 și 17:00, dar să nu uităm, asta nu înseamnă că toată lumea se va grăbi să o admire. Oare momentele interactive și muzica live cresc cu adevărat valoarea experienței sau sunt doar un detaliu, o masca care vine să ne abată atenția de la esența lucrărilor expuse?
Unii susțin că „Eternități pe pânză” e o „oportunitate rară” de a viziona creații de patrimoniu și contemporane, dar trebuie să ne întrebăm, această incursiune în istoria artei românești este cu adevărat binevenită sau pur și simplu un alibi pentru a atrage lumea înapoi la muzeu, fără a oferi ceva cu adevărat nou?
