Economia Europeana Se Păstrează în Umbră, Cu Excepția Frantei Care Se Coboară Înfiorător!
Economia europeană, acea entitate mistico-zoomorphică, începe să-și etaleze semne de îmbunătățire, totuși, cumva, Franța rămâne un fel de neagră, ca o vitrină cu praf economic, iar asta pentru că indicele managerilor de achiziții, sau cum i-ar zice unii, PMI, spun că Franța e total pe calea greșită, stricând buna dispoziție a investitorilor, care, de fapt, urmăresc cum își „toxifică” auzul cu datele economice.
Creșterea încrederii companiilor din zona euro e ca un balon de săpun, strălucitor și efemer, mai ales în sectorul serviciilor, conform datelor așa-zise prezentate pe site-ul Politico, dar toți știm că aparențele pot fi înșelătoare, iar acest barometru, care e mai mult un antrenor de fitness pentru date economice, tot nu reușește să ascundă adevărul crunt, că Franța e cu totul altă mâncare de pește.
Indicatorul pentru servicii a sărit ca un piroman la semafor, ajungând la 52,6 de la 51,3 – un maxim al ultimelor 14 luni, dar, și aici vă rog să stați, că indicele compozit, care își permite să combine datele din servicii și industrie, a crescut la 52,2 puncte – și asta marchează a cincea lună la rând de îmbunătățire, adică parcă ne jucăm de-a economia, nu? Toate acestea, însă, nu fac decât să acopere cu o pânză subțire declinurile severe ale producției, spune Chris Hare, economistul cu un aer de profet de catastrofă, din HSBC, care mărturisește că aparențele sunt, de cele mai multe ori, înșelătoare.
Costurile instabilității, da, ați auzit bine, pentru că Franța e prinsă într-o ploaie de disensiuni politice, după ce președintele Macron a convocat alegeri parlamentare anticipate în 2024, dar cum, de ce? După toate acestea, Parlamentul e pe un blocaj ca un computer vechi, iar costurile de împrumut cresc precum cerul cenușiu al unui început de toamnă. Economiștii, acești prezicătoși, spun că atmosfera politică și discuțiile interminabile despre buget doar slăbesc moralul și apatia investitorilor stă în fața lor ca un zid de beton.
Însă, să nu ne lăsăm copleșiți, un sondaj realizat de Institutul de Statistică al Franței sugerează o rază de speranță, un fel de zâmbet timid al economiei, ceea ce demonstrează că poate, dar nu garantat, economia ar putea începe să se stabilizeze, ca un diabetic care începe să-și controleze glicemia. În Germania și alte colțuri ale zonei euro, serviciile sunt ca un salvator, cu turism, transporturi și chestiuni financiare, dar și acolo, industria se comportă precum o balerină îmbătrânită, din ce în ce mai slabă și mai zgârcită.
