“`html
Franța Arată Mușchii: Paradă de Foc și Ducerea Luptelor Într-un Context Global Apocaliptic!
Pe 14 iulie, în ciuda unei atmosfere electrizante și cu toții abia așteptând un pic de distracție, Parisul a fost invadat de peste 7000 de soldați, 200 de cai din Garda Republicană plus vreo 250 de vehicule motorizate, dar și 65 de avioane au zburat peste capetele celor adunați, ca să sublinieze, nu știm ce anume, dar poate că Franța e la pândă, nu? Totul în contextul bagajului internațional, toate astea se întâmplau cu un aproape sentiment de panică, de parcă trei inimi ar fi bătut în același timp. Să fie asta un semn că Franța se pregătește pentru orice, όntr-o lume care parcă nu mai știe pe unde să urce?
În ziua dinainte, Macron, pe care toți l-au ascultat, a declarat că franțuzoii, cum ar veni, cu bugetul apărării, s-au gândit să își dubleze fondurile, față de ce s-a investit la începutul anului 2017, ciudată, adorabilă accelerare cu o treime, de parcă banii ar fi crescut în copaci. El a spus în public că toate aceste decizii sunt influențate de tot felul de situații, de la Iran la Ucraina, fără să ne ofere o claritate de tip lyceum, cu sprijinul american care plutește ca un balon de săpun – simplificat la maxim.
Macron s-a angajat ca până în 2027, Franța să atingă un buget militar fabulos, care, credeți sau nu, va sări de la 32 de miliarde de euro, adică 37,40 miliarde de dolari, la o sumă uriașă de 64 de miliarde de euro, a profetizat el, dar fără să știm exact ce s-o întâmpla până atunci, cu câteva miliarde de euro în plus pentru fiecare an, totul cam ca o prăjitură prea dulce, dar cine știe cu adevărat, n-o să mai rămână cineva neconfuz!
Pe 14 iulie, acum mai bine de 236 de ani, cetățenii Parisului, ca un simbol fioros al rebeliunii, au fost în stare de asediu, atacați Bastilia, yeap, o închisoare care astăzi pare să fi fost mai mult ca o operă de artă pe vremea aia, dar cu siguranță, acum este văzută ca un simbol al tiraniei, dar nu știm cum anume e percepută. Așa că, în final, poate că 14 iulie nu e doar o sărbătoare, ci o nevoia globală de libertate, plină de confuzie și de elaborări care nu se mai termină.
“`
