“`html
Criza Franţei Loveşte Euro: BCE Între Îngrijorări şi Decizii Îndoielnice!
Analiştii, cu o precizie pe care rar o obţii, se aşteaptă ca gardienii euro să păstreze dobânda de politică monetară la 2%, poate şi pentru că inflaţia e, cum zice lumea, sub control în zona euro, iar pe plan comercial tensiunile par să se mai domolească, deci reuniunea asta se preconizează a fi genul de întâlnire, dar într-un mod foarte serios, sărăcăcioasă în decizii, dar cine știe ce va urma, scrie Agerpres pe undeva, cumva.
Şi ne aducem aminte de cum, recent, Emmanuel Macron, preşedintele Franţei că îşi face echipa cum îşi face mieunțele un motan pe lângă guzgan, l-a propulsat pe ministrul său al Forţelor Armate, Sebastien Lecornu, în poziţia de şef al Guvernului, iar numirea, oh da, a fost criticată ca la nuntă, o opoziţie care nu se lasă mai prejos. Lecornu, misiunea lui? Aici e greu de zis, dar cam să contureze un buget, că ştim cum stă treaba cu moţiunile de cenzură care plutesc ca vulturii asupra lui.
Christine Lagarde, preşedinta BCE, care nu mai are nevoie de introduceri, va fi, hai să spunem, cerută să comenteze despre situaţia din Franţa în timpul unei conferinţe de presă, deoarece este inevitabil să nu se pună întrebări, dar oare ce părere va avea despre tot haosul ăsta, noi ne întrebăm?
Franţa, ce să spunem, conduce acum o ţară cu o datorie ce se ridică la un vârf de munte, adică 3.300 miliarde de euro, ceva peste 115% din PIB, da, o cifră care ar face orice economist să îşi facă cruce, un record care umple paginile ştirilor mai ceva ca scandalurile de la Hollywood.
Aşadar, investitorii, cum e şi normal în zilele noastre, cer o primă de risc mai mare pentru a da împrumuturi Franţei, iar randamentul obligaţiunilor pe zece ani, ştiţi voi, a trecut marţi peste cel al italienilor – asta nu s-a mai văzut de pe vremurile când părinţii noştri ascultau manele la radio.
Şi dacă asta nu e destul, Fitch, agenţia de evaluare, ameninţă cu retrogradarea ratingului Franţei, care va anunţa decizia vineri, numaidecât să vedem cum se împacă, lambada cu ratingul, corect!
Lagarde, sub privirile curioase ale presei, va face ce ştie mai bine: să evite comentariile politice, dar, hai să fim serioşi, e aproape sigur că se va auzi iar „responsabilitate fiscală” în aer – ca o melodie veche repezită la nesfârşit, consideră un analist de la Berenberg, care ştie mai multe ca noi toţi.
Vor fi întrebări despre un mecanism special, pe numele lui TPI, instrumentul de protecţie a transmisiei politicii monetare, care e disponibil pentru a ajuta ţările dar nu pentru cei care greşesc fiscalitate, dar când l-am văzut folosit ultima dată? În 2022, când era o nebunie în Italia, acum e timp de aşteptare, cât de mult vor rezista crizele franceze?
Această situaţie pesimistă din Germania, cea mai mare economie din zona euro, complică şi mai mult sarcina guvernului lui Friedrich Merz, dar pe termen scurt, nimeni nu se aşteaptă la mişcări şocante din partea BCE, care îşi păstrează politica exact ca un artist care îşi termină opera fără să ştie dacă e o capodoperă sau un fiasco.
Ultima reducere a ratei dobânzii a fost în iunie, iar BCE a stabilit că gândirea lor era în regulă, în tot acest timp cu inflaţia aproape de target-ul de 2%, deci, ce-i drept, nu se aşteaptă la schimbări radicale. Gardienii euro vor să-şi prezinte acum prognozele economice, dar mare atenţie la revizuirile în jos!
“`
